Realizările specialistului hidrotehnist Mircea Ulubeanu au devenit celebre. De-a lungul anilor, structurile de beton de pe malul mării au ajuns parte integrantă a peisajului litoralului românesc.
Faimoasa promenadă de lângă Cazinoul din Constanţa este străjuită de ţesătura de stabilopozi – acele structuri de beton cu formă tetraedrică, pe care toată lumea le admiră, dar aproape nimeni nu ştie cine le-a creat. Autorul lor este bucureşteanul Mircea Ulubeanu, un strălucit inginer român care a fost deseori comparat cu Anghel Saligny pentru ideile sale inovatoare. Creatorul stabilopozilor s-a stins din viaţă în 2005, fără o recunoaştere publică pe deplin meritată.
Cum se construieşte o carieră
Mircea Ulubeanu s-a născut la 21 decembrie 1912, la Bucureşti. Tatăl său studiase Ştiinţele economice la Paris, iar mama sa, casnică, se dedicase creşterii celor doi copii. A primit o educaţie solidă, frecventând liceele „Mihai Viteazul“ şi „Gheorghe Lazăr“, unde a avut ca dascăli somităţi de nivel universitar. Unul dintre profesori a fost Eugen Lovinescu.
Şcoala din acea vreme îndemna elevii să se instruiască în multiple direcţii. Astfel, pe lângă materia sa preferată, matematica, liceanul Mircea Ulubeanu se cultiva în latină, franceză, istorie şi literatură universală. A studiat vioara şi a excelat la sport: rugby, hochei, schi, înot, canotaj. Până la aproape 93 de ani, a făcut zilnic gimnastică şi a mers pe jos. Avea un dicton preferat: „Le mouvement c’est la vie!“ („Mişcarea este viaţă“).
În 1934, şi-a ales cariera de inginer constructor. În studenţie creează primul proiect: o casă pentru familia sa, în care avea să trăiască toată viaţa. Nu mult după inaugurare, tatăl său moare dintr-o banală apendicită, iar tânărul de 25 de ani devine singurul susţinător al mamei şi-al surorii sale mai mici. Termină Institutul Politehnic în anul 1938 şi este angajat şef de secţie la Administraţia Porturilor şi Căilor de comunicaţie pe apă (P.C.A.). Acolo începe munca de şantier şi deplasările în diferite colţuri ale ţării.
Aşa ajunge să realizeze mai multe proiecte importante pentru România: studiul de teren şi elaborarea anteproiectului canalului navigabil Cernavodă – Taşaul, proiectarea şi execuţia lucrărilor hidrotehnice (diguri, baraje, stăvilare, canale) pentru inundarea albiei majore a Prutului în zona Nemţeni, Gura Jiului, Albiţa, executarea unui feribot la limanul Nistrului, proiectarea şi executarea lucrărilor de refacere a Portului Galaţi, în urma distrugerilor produse de cutremurul din 1940 şi de război.
Din 1951 până la pensionare, inginerul Mircea Ulubeanu activează în Ministerul Transporturilor Auto, Navale şi Aeriene din Bucureşti. Constanţa, atelierul de creaţie Deşi unul dintre primele sale proiecte a fost Cala de construcţie şi lansare pentru nave de 20.000 tone de la Şantierul Naval Galaţi, Constanţa a devenit în scurt timp atelierul de creaţie al inginerului Ulubeanu. A început cu amenajarea portului de turism şi agrement Tomis, apoi a inventat sistemul de chesoane distanţate pentru consolidarea falezei oraşului, care începuse să alunece.
Au urmat sistematizarea şi extinderea Portului Constanţa. Proiectul era măreţ: o suprafaţă de 523 de hectare cuprinzând diguri de adăpostire de 5.334 de metri, cheiuri de 12.165 de metri, bazine de 154 de hectare, platforme portuare de 269 de hectare, dispozitive de căi ferate – 200 de kilometri, drumuri – 12 kilometri, magazii – 320.000 de metri pătraţi, 194 de macarale. Ca şef de proiect, inginerul Ulubeanu era mai tot timpul chemat la Constanţa, fiind socotit cel mai potrivit pentru a ţine piept discuţiilor cu Ceauşescu. Iar soluţia propusă de inginerul Ulubeanu era întotdeauna acceptată de „întâiul specialist al ţării“.
„Cu aprobările la nivel de judeţ era mai simplu, proiectele erau imediat semnate, pentru că se ştia deja că ele atrăgeau după sine prosperitatea judeţului Constanţa. I se spunea chiar că, spre deosebire de ceilalţi, care veneau să ceară, Ulubeanu câştiga pământ pentru ţară, adică venea să dăruiască“, relatează fiica inginerului Ulubeanu, Nicole Sima.
Stabilopodul, născut din economie
Continuarea, în adev.ro/pbcci0
Citiți și: STABILOPODUL – O invenție românească pe care nu avem dreptul s‑o ignorăm!
