Dacă mă întrebi ce mi-aș dori astăzi,
ți-aș răspunde că aș vrea să-ți aparțin,
să fiu a ta, așa cum tu ești al tău,
să-ți fiu copil sau mamă.
Dimineața, ochii tăi să îmi fie cer
și trezire și soarele să poarte blândețea chipului tău.
Mângâiere să am dulceața buzelor tale
și cântul păsărilor adăpost inimii.
Aroma cafelei, martoră la răscruce de drumuri, îmi croiește calea în amintire către tine. Îmbrățișarea mută, cumva oficială purta în ea frica de noi,
se petrecea un fel de concert de vioară scris de Bach, sub nemiloasa ploaie a uitării.
Cuvinte spuse în grabă, fără nici un înțeles, orgolii și soarele ce anunța…, ce ironic!…, o răscruce de drumuri.
Un zâmbet fugar răscolind gânduri, căi tainice ale sufletului și tu…, atât cât mai ești tu.
Cu iubire,
Ana-Maria Bocai, 8 Marite 2018.
