Ne poartă, iubite, paşii pe chei
De vise în vis născocite,
În inimi dorm patimi stârnite de zei
Şi umbre se pierd răscolite.
Ne strâgem la piept, în tăcere, iubite
Doar iarna e vie în noi,
Iluzii se zbat de frig zgribulite
Petrec printre îngerii goi.
Şi zările cern un alb efemer
Aştern universul cu ele,
De cleştar e cupola lumii de ger
Îngheţate-s poveştile mele.
Iubire, speranţă…, tot e împietrit
Viaţa iernii i se închină
Părăsită pe-un colţ de gând adormit
Călăuzind o străveche lumină.
E dragostea, ea, al nostru dar
Iubite, sărută-mă, acum!
Din vremea în care eram doar o stea
Către noi îşi croieşte-al său drum.
Ana-Maria Bocai, joi, 15 decembrie 2016.
Mangalia News – publicat duminică, 17.12.2017.
Publicitate
https://www.mangalianews.ro/
