Legendele spun că fotografiile fură sufletele oamenilor. Un fotograf însă, dă suflet amintirilor. El omul care pare să oprească timpul. Și tot el este cel care poate să ne pună în ramă cele mai frumoase clipe. Dan Cristian Mihăilescu s-a născut într-o zi de joi la răsăritul soarelui, ora cinci dimineaţa. Acum, după câteva zeci de ani persistă în a căuta periodic acceași stare, starea de renaştere. Cea care îl ajută este fotografia. E de ajuns să vezi o poză făcută de el și să te imaginezi la mare, la munte sau în orice colț de natură. Dan ne spune cum se vede viața prin „filtrul” unui fotograf. Ne demonstrează că și în România se poate trăi din frumos, că talentul trebuie însoțit de adaptare permanentă și pragmatism. Dar mai ales că a te face observat e o artă în sine.
Faci artă din fotografie. Ce te-a îndreptat spre fotografie?
În mod sigur am dobândit această frumoasă pasiune de la tatăl meu care a fost şi este un model pentru mine. În anii tinereţii a avut forţe multe hobby-uri, printre care fotografia în mod special, dar şi sculptura, pictura şi mai târziu videografia, el fiind de profesie arhitect, la fel ca şi mama mea.
Care a fost primul tău aparat foto?
Începuturile mele în fotografie au debutat cu un aparat analogic Zenith E pe 35mm cu care preferam să fotografiez în alb negru. Aceea a fost şi perioada când m-am îndrăgostit de fotografie şi am început să-i descopăr secretele care mai târziu mi-au fost de mare folos când am trecut la primul meu aparat digital, un Kodak de 2 mpx şi cu o memorie CF de 8mb.
„Iubesc să fotografiez marea în toate ipostazele ei”.
Ce îţi place cel mai mult să fotografiezi?
Pentru cei care îmi cunosc fotografia, cred că este de la sine înţeles că este vorba de Marea Neagră. Iubesc să fotografiez marea în toate ipostazele ei şi să-i surprind de asemenea şi freamătul vieţii de deasupra valurilor. Pescăruşii, cormoranii, pelicanii, lebedele, razele soarelui ce parcă se topesc pe suprafaţă apei, bărcile pescarilor ce pleacă agale în larg la primele raze de lumina, detaliile valurilor cât şi fauna bogată de scoici de pe plajă sunt subiectele preferate în fotografiile mele.
Care sunt criteriile prin care îţi alegi o fotografie reuşită?
Sunt fotograf peisagist şi deci implicit condiţiile atmosferice din momentul fotografierii sunt cele mai importante. O fotografie reuşită depinde de câteva aspecte obligatorii : lumina , subiect, unicitate, modul de abordare al cadrului respectiv.
Toate aceste elemente au la rândul lor mai multe particularităţi ce definesc o fotografie bună. De exemplu, am prins nenumărate răsărituri cu o lumina magnifică, dar dacă nu ai un subiect de exploatat nu o să rezulte o imagine reuşită, ci una poate doar plăcută ochiului. De asemenea, subiectul (care de regulă este unul foarte comun) cum ar fi o pasăre sau stol de păsări, o barcă de pescari sau un simplu val, trebuie să “spună” ceva, să-l surpinzi într-un mod dramatic, dinamic sau cel puţin să transmită starea din acel moment dacă consideri că este unul special.
Dacă primele două elemente menţionate ţin mai mult de şansa fiecăruia de a le descoperi, modul de abordare al subiectului sau compoziţia cadrului este o cu totul altă poveste. Aici intervine partea creativă a fotografului, în acel moment depinde doar de imaginaţia şi cunoştinţele lui pentru a captura acel moment şi îl transformă într-o eternitate , într-o amprentă personală de stil a fotografului.
Care au fost cele mai îndrăzneţe poze pe care le-a făcut?
Termenul “ îndrăzneţ” are multe semnificaţii poate, dar în cazul meu mă duce cu gândul la multe experienţe extreme, multe chiar extrem de riscante. Majoritatea acestor experienţe s-au întâmplat în timpul iernilor grele când mi-am depăşit de multe ori limitele fizice pentru a ajunge în unele locaţii.
Nu pot să uit iarnă din 2012, când a îngheţat marea şi pe un ger extrem m-am avântat până la plaja Vadu, unde am fost nevoit să las maşina şi să merg pe jos câţiva kilometri, pentru a ajunge la un ponton din lemn pe mare, ponton pe care nu l-am mai găsit pentru că fusese înghiţit complet în malul de gheaţă. În schimb, odată ajuns în locul respectiv, am fost în pragul hipotermiei, pentru că mersesem timp câteva zeci de minute printr-un shake de gheaţă ce îmi ajungea până la genunchi. Totuşi, am avut mare noroc că m-au întâmpinat nişte pescari primitori şi m-au primit în casă unde am primit mâncare, un ceai fierbinte şi haine de schimb uscate să mă pot întoarce.
Vă invităm să citiți articolul integral aici: anamariapredila.wordpress.com, 30.08.2017.
Alte articole despre artistul fotograf Dan Cristian Mihăilescu, publicate în cotidianul online Mangalia News, aici: Dan+Cristian+Mihailescu
Mangalia News, 31 august 2017.
Trimite-ne știrea ta!
[wpforms id=”87303″]
