În precedenta ediție a cotidianului „Cuget Liber” am demonstrat că măsura comasării Centrului Român pentru Pregătirea și Perfecționarea Personalului din Transporturi Navale – CERONAV cu Autoritatea Navală Română nu are justificare economică și nici din punct de vedere al performanțelor instituționale. Ambele entități sunt organizate și funcționează pe principiul autofinanțării, deci comasarea nu va aduce economii la bugetul statului. Pe de altă parte, în timp ce ANR este o instituție cu multe „bube”, care i-au afectat afectat credibilitatea și au adus-o în atenția organelor de cercetare penală, a instanțelor de judecată și a presei, CERONAV este o instituție de învățământ ultraperformantă, care și-a câștigat un binemeritat loc în elita unităților de învățământ marinăresc din Europa. În ediția de astăzi vom vorbi despre legalitatea acestei măsuri.
Legile din calea conspirației
Din capul locului trebuie spus că preluarea CERONAV de către ANR contravine normelor naționale. Iată, Legea nr. 412/2002 precizează cât se poate de clar faptul că Ministerul Transporturilor își exercită funcția de autoritate de stat în domeniul siguranței navigației prin intermediul ANR, organ tehnic de specialitate care, în raporturile cu personalul navigant, are următoarele atribuții (articolul 1^6): „acordă brevete, certificate de capacitate, atestate și certificate de conformitate personalului navigant român; organizează sesiuni de examene pentru obținerea brevetelor și a certificatelor de capacitate”.
Iar potrivit articolului 1^10, „funcția de pregătire și perfecționare a personalului care deservește mijloacele de transport naval sau care desfășoară activități de transport naval, activități conexe și activități auxiliare acestora se asigură prin centre de pregătire și perfecționare a personalului din domeniul transportului naval, aflate în subordinea sau sub autoritatea ministerului”.
Legile de înființare a ANR și CERONAV fac, la rândul lor, distincția între rolul jucat de cele două entități. ANR este organizată și funcționează potrivit prevederilor OG nr. 42/1997, Legii nr. 412/2002, HG nr. 1.133/2002 și Regulamentului din 10 octombrie 2002. Acesta din urmă detaliază clar atribuțiile ANR referitoare la personalul navigant:
– organizează sesiuni de examene pentru atestarea personalului navigant și pentru obținerea de către acesta a brevetelor și a certificatelor de capacitate;
– acordă, reconfirmă, suspendă și anulează brevetele, certificatele de capacitate, atestatele și certificatele de conformitate personalului navigant român;
– efectuează înmatricularea și ține evidența personalului navigant român;
– eliberează carnetul de marinar, prelungește valabilitatea acestuia și efectuează operațiunile de îmbarcare/debarcare a personalului navigant;
– autorizează societățile comerciale care desfășoară activități de recrutare și plasare a personalului navigant maritim și fluvial român pentru angajare pe nave care arborează pavilionul român sau străin;
– stabilește modul de recrutare, școlarizare și brevetare a piloților;
– aprobă programele de pregătire și perfecționare a personalului navigant pentru centrele de pregătire și perfecționare în domeniu;
– avizează programele de pregătire de specialitate ale instituțiilor de învățământ care pregătesc personal navigant pentru navigația maritimă și fluvială.
Cât privește CERONAV, aceasta a fost înființată în baza prevederilor OG 42/1997, OG 33/2003, a Legii 502/2003 și HG 449/2003. La articolul 3, Legea 502 prevede următoarele: „Se desemnează CERONAV ca organism național de instruire în vederea perfecționării navigatorilor ce servesc la bordul navelor maritime pentru atingerea nivelului minim de pregătire cerut de prevederile Convenției internaționale privind standardele de pregătire a navigatorilor, brevetare/atestare și efectuare a serviciului de cart, adoptată la Londra la 7 iulie 1978 (STCW 1978), la care România a aderat prin Legea nr. 107/1992, cu amendamentele pe care România le−a acceptat prin OG122/2000, aprobată prin Legea 20/2001”.
Un conflict de interese
Citiți continuarea în cugetliber.ro. Autor: Ion TIȚA-CĂLIN,
