S-au stins luminile Târgului de Carte, Folk și Poezie și rămâne memorabilă o zi. Marți, 9 august, de Ziua Internațională a Lecturii, am urat “Seară bună”, cititorilor din 2 Mai, Limanu, Vama Veche și din toată țara, aflați în vacanță pe Litoral. S-a dovedit a fi într-adevăr o seară deosebită, fiindcă acolo, la “Căminul cultural 2 Mai”, a avut loc întâlnirea cititorilor cu unul dintre cei mai ascultați, mai prețuiți și mai iubiți intelectuali români, profesorul, istoricul, Adrian Cioroianu, care și-a lansat cartea “Frumoasă era Sena pe sub florile mele“.
Prima lansare a lucrării s-a petrecut sâmbătă 27 mai 2023, la Bookfest, Târgul Internațional de Carte din primăvara acestui an, un târg animat ca de obicei, de nume și titluri noi, printre care s-a remarcat și volumul acesta. Venit și eu la ziua lansării, până să ajung la standul editorii “Curtea veche”, remarcam câtă inteligență sau geniu poți descoperi pe fiecare metru pătrat al târgului, și rețin ca exemplu, scurta întâlnire cu domnul Pleșu, care cu amarul său umor se minuna până unde poate ajunge și la noi principiul de politically corect: “Eu sunt născut pe 23 august”, zice. “M-au invitat la un festival de carte drept pentru care am expediat organizatorilor cv-ul, iar ei mi-au transmis, că nu-mi pot trece pe prezentare data nașterii mele, la 23 august, ținând seama de ce s-a întâmplat atunci, din punct de vedere istoric. “Nu-i deloc politically corect să mai amintim asta,” îmi spun, “așa că, am schimbat-o noi, pe 24 august. O zi în plus sper să nu vă deranjeze”. La standul editurii unde ajung, lumea-i adunată buluc. După ce s-a întreținut câteva minute cu Horia Roman Patapievici, Adrian Cioroianu acum flancat de doi prieteni aleși, – fostul nostru ambasador la Paris, Luca Niculescu și un cunoscut autor craiovean de benzi desenate, – se pregătește să-și lanseze op-ul. În aceleași zile ale lunii mai, pe măsură ce citesc și eu cartea simt nevoia să-mi transcriu același bucurii, interese, nostalgii, parfumuri, spaime, speranțe, iubiri, la fel ca ale povestitorului autor.
Cine vrea să vadă Parisul cum trebuie, să-l înțeleagă mai bine, s-ar cuveni să citească și această carte; cine-și dorește să devină mai cult, și, de ce nu, mai deștept, fără să apeleze la propteaua inteligenței artificiale, ar trebui, de asemenea, neapărat, să citească și aceste Note ale unui ambasador român la Paris, cum și le subintitulează Adrian Cioroianu.
Scriitor de aleasă cultură, ilustru istoric, el își concepe lucrarea ca pe o cronică a timpului petrecut în Franța (2015-2020), dar, fără nicio îndoială, lucrarea sa poate fi percepută și ca un arc de triumf al iubirii exprimate de România, de Ambasadorul ei, care, ca mulți alți români găzduiți în spațiul Franței, îi datorează acesteia, o bună parte a ștaifului pe care, incontestabil, și Adrian Cioroianu îl are. La câte știe și cine este, autorul aceata nu-și priveşte cititorii de sus, nici nu-i pune din prima s-alerge, pe culoarele grandioaselor muzee, prin sălile vestitelor teatre sau biblioteci, ori pe aleile Père-Lachaise-ului, despre care, bineînțeles, știe atâtea și atâtea istorii ce le va spune, în carte, când le va veni vremea. Omul îl interesează pe el mai întâi, omenirea.
Spre plăcerea și interesul maxim al cititorului, cartea abundă în descrierea orașului, a lumii forfotitoare, a vieții pariziene. Cu mare artă, cu un excepțional simț al identificării și redării amănuntului, Cioroianu dă savoare și inconfundabile culori povestirilor sale. E admirabil și uimitor cum știe el să ne plimbe on-line, descriindu-ne: “O vară la Paris” sau “Franța povestită de un francez”, ba chiar să ne îmbeteze cu “Nopți, zile, parfumuri, străzi și stări, la Paris”. Așa că, sunt convins, nu veți mai lăsa cartea din mână până la sfârșitul acestei călătorii oferite de autor, chiar dacă veți fi nevoiți, uneori, să participați și la mitinguri, proteste ale vestelor galbene, groaznicul atentat de la Bataclan ori la “Cele cinci zile care au închis Franța”. De fiecare dată însă, A.C. va ști să vă treacă mai departe cu noi și noi scene de “la vie en rose”, străzi pitorești, zile însorite, “Tinere dimineți la Atlantic și o rețetă cu pește”, “Femeia, un continent incomplet descoperit” etc, etc. Asta, trebuie să accentuăm, nu înseamnă că, scriitorul nu te inițiază, nu-ți vorbește pe larg foarte amănunțit despre viața social-politică, despre mulțimea evenimentelor culturale petrecute în Europa și în lume, sau create de el, în timpul celor cinci ani petrecuți cu o implicare totală în Franța ca Ambasador al României pe lângă UNESCO.
Și noi la fel ca și scriitorul însă rămânem după parcurgerea timpului descris de el cu “acea lumină specială”, “acea stare de bine”, în care ni se transformă toate amintirile despre Paris. “Un oraș în care…”, – cum spune A.C. la sfârșitul cărții, pe 7 aprilie 2023 – “…am mai ajuns înaintea acelui mandat, la fel și după. Dar acei cinci ani și jumătate despre care am vorbit aici cu bulevardul și cu Sena, curgând agale pe sub florile balconului meu, mi-au lărgit considerabil tezaurul intim de stare de bine. Și nu stiu ce-aș putea face pentru a-i întoarce vreodată destinului ceva din frumusețea acelor ani”. Păi, după credința mea, iată că a și făcut. I-a întors destinului cartea de față. Zilele în care am citit-o au fost și pentru mine sărbători reconfortante. Au însemnat, cum zicea poate Descartes, poate Tolstoi, poate amândoi nu mai contează, bine c-au zis-o: “întâlnirea cu o carte bună e ca o conversație cu un om deștept”. Conversație ce-mi doresc cu tărie să am șansa continuării ei, ca de obicei, și-n vara asta la Mangalia, lângă mare, cu autorul de față, călărind amândoi câte o sticlă de “rose frappe”, pe a cărei etichetă, să zburde liberi, fără ham, “Caii de Letea”.
Așa scriam, va să zică, în luna mai a anului curent. Un vis ce avea să se împlinească, astăzi, 8 august 2023, când, iată, iar mă aflu la “Marea cea mare”, în prezența prietenului Adrian Cioroianu, gardat de medicul său personal, angajat pentru întreținerea sănătății sale și a umorului personal, distinsul Morel Rosenthal și de alți oameni de cultură din Bistrița Năsăud, familia Țărmure și domnul Petrică, românul din Spania, mare trompetist al micii sale trompete la care, atunci când cântă în Filarmonica Regală din Sevilla o are ca parteneră la violoncel, pe doamna sa, Luiza Nancu. Pe toți ne-a găzduit poeta Luiza Cala, cu soțul Ștefan, în casa lor de poveste, din Mangalia. Iar a doua zi, miercuri 9 august 2023, la frumoasa Casă de cultură din 2 Mai, cu prilejul Târgului de Carte deschis acolo, prin grija Primarului Daniel Georgescu și a excelentei sale organizatoare, doamna profesoară Gela Ivascu, s-a întâmplat cea de-a doua lansare a cărții “Frumoasă era Sena pe sub florile mele“.
Impresionantă a fost și acum participarea numeroasă a publicului din mijlocul căruia a făcut parte cineasta și poeta Ada Vertan și un grup de distinși intelectuali bucureșteni și canadieni, în fruntea cărora s-a aflat cu-n entuziasm constant, doctorița Gabriela Steliana Opreanu. Vivat! (Mihail Ispirescu).
Mangalia News, 14.08.2023.
