Imi cer iertare de pe acum, dacă mesajul meu deranjează pe cineva, dar aș vrea să vă împărtășesc experiența mea ca suplinitor de grădiniță în Norvegia. Știu că “e altceva”, dar chiar și așa, poate pot răspunde la unele întrebări (ne)rostite înainte de noul an școlar 2020-2021, în condiții de pandemie.
Inainte de marea deschidere, am avut cam 5 zile de curățenie generală: eliminat jucarii din material textil, spălat TOT ce se putea (jucării, pereți, podele, mese, scaune etc).
SPATIUL: In prima faza, am optat pentru impartirea clasei in grupe mai mici de lucru (potrivit normelor in vigoare, 3 copii intre 1-3 ani, 5 copii intre 3-6 ani). Aici exista mai multe camere mici, in loc de o singura clasa incapatoare (aici a fost avantajul, stiu. Dezavantaj este ca trebuie supraveheati toti si e dificil, cu toate baricadele inventate ad-hoc).
JUCARIILE: Am triat la maximum, pana am incropit mai multe cutii cu continut relativ identic: piese duplo/lego, masinute, puzzle de lemn, alte jucarii de lemn/cuburi, 2-3 carticele cartonate usor de sters cu servetele umede fila-cu-fila, culori si foi de hartie. Fiecare cutie a fost numerotata cu 1, 2, 3, aferenta grupului de joaca 1, 2, 3 (rosu/testoasa, galben/soarele, albastru/norisorul – ca in pozele alaturate).
PRIMIREA/LIVRAREA COPIILOR: Copiii au fost primiti in afara gradinitei (chiar si a curtii), la ora fixa, fiecare grupa la interval de 5 minute. Regulile au fost atat de stricte, incat parintele care nu ajungea la fix 8:10 (de ex), rata toata ziua si pleca acasa cu copil cu tot (educatorul intra inauntru si statea cu copiii deja adusi, nu avea cine sa il ia pe in primire pe intarziat). Parintii au primit instructiuni clare si repetate sa pastreze distanta, si cei mai multi o faceau. La inceput s-a lucrat cu program redus, extinzandu-se usor-usor pe masura ce masurile s-au mai relaxat. La aproape fiecare acces in gradinita se gaseste o sticla cu dezinfectant (ca in poza), pe care cel ce intra in curte are obligatia sa intre in zona de gradinita).
ACTIVITATEA: Copiii au stat afara aproximativ 6, din 8 ore. Nu glumesc. Am intrat inauntru doar pentru spalat pe maini (cu cei mici, schimbat scutecul si pregatit de nani afara in carucior). Cei de 3-6 ani plecau la 8 dimineata la plimbare in padurea din apropiere si mai veneau inapoi abia la ora 15:00, ca sa fie predati la ora fixa parintilor, la fiecare 5 minute, incepand cu 15:30.
SPALATUL PE MAINI: Le-a intrat in sange, tuturor. Celor mici le-am distras atentia cu cantecele explicite, potrivite varstei lor. Imaginati-va “ursul doarme si viseaza”, dar versurile sunt de genul “cu sapun noi ne spalam, murdaria indepartam”. Cantecelul trebuie sa dureze min 20 de secunde recomandate de altfel pentru spalatul pe maini. Cata vreme copilul asculta/canta, se spala si pe maini. La nevoie (plimbare sau afara in curte) am avut servetele umede si anti-bac. Am preferat intotdeauna apa si sapun.
DISTANTAREA FIZICĂ: Revenirea in colectivitate dupa 6 saptamani a fost grea pentru cei mai mici, care au plans, dupa cum le-a fost felul (unii mai mult, altii mai putin). Parintii au intrebat “si acum ce o sa faceti, nu ii mai luati in brate, nu ii mai tineti pe genunchi?”. Exclus! Asta e meseria ce mi-am ales, copiii imi sunt dragi, au nevoie de mine si fara contact fizic, indiferent de varsta, nu se poate. Dar la sedintele de personal am primit un sfat: “Haideti sa venim la lucru pornind de la gandul ca lucram cu angajati, copii, parinti sanatosi. Altfel o luam razna de atata nesiguranta”. A fost greu, dar le-am daruit timpul si dragostea necesara, fara sa ii mai pupăm, ca de obicei. Dupa primele hohote pe umar, ii intorceam pe copii, usor, cu spatele la pieptul meu, stateau pe genunchi, dar fara sa ne sufle direct in fata, asta vreau sa spun.
JOCUL: a fost permis in grupele mici, fara limite, dar si fara sa le permitem linsul aceleiasi jucarii, pupatul (care altadata era tare dragalas), hranitul imaginar cu aceeasi lingura, bautul imaginar din aceeasi cana.
IMPARTIREA SPATIULUI: afara fiecare clasa a primit o zona in care sa se joace, marcata imaginar sau cu banda “pe aici nu se trece” agatata unde s-a putut. Inauntru am stat cat mai putin cu putinta. Accesul in gradinita/baie a fost planificat astfel incat sa nu ne intalnim cu alte grupuri de pe acelasi etaj.
EDUCATIA: Aici nu se insista asa de mult pe studiu – copilaria e scurta si trebuie traita, asa ca nu a mai tinut nimeni cont de “lectii”. Am vorbit si impartasit copiilor notiunile “din mers”, avand in vedere ca unii se pregateau de clasa I. Nu au mai fost activitati colective, teatru, etc cu care eram alta data obisnuiti.
HAINELE: Fiecare copil a venit cu ditai sacosa cu un rand de schimburi, cei mici avand in plus cate 3 scutece pe zi. Adio stat la oliță. Aceasta rutină s-a deprins acasa. In prima faza totul s-a gandit optim, efectiv, sa ne fie usor (noua, ca angajati). Hainele si incaltamintea copiilor au stat in sacosa toata ziua (fara a folosi dulapurile, care ar fi trebuit spalate la sfarsitul zilei), parintii avand obligatia sa le care cu ei zilnic, ba chiar si carucioarele cu care erau adusi micutii. Cu totii aveam grija sa ne actualizam prognoza meteo, sa ne avertizam ca urmeaza ploaie, ca a doua zi ne trebuie cizme de cauciuc etc. A intrat in reflexul fiecaruia.
IGIENIZAREA: Primaria a dispus o igienizare la mijlocul zilei (dar cred ca firma de curatenie incepea la 9:30 si termina la 12, in toate gradinitele servite). Igienizarea consta in curatirea toaletei, mesei de schimbat scutec, chiuvete, intrerupatoare, clantele usilor, suprafele cu care copiii intrau usor in contact (rafturi, dulapuri). Dupa fiecare vizita la baie cu un copil, trebuia sa dezinfectam masa de schimbat scutecul, chiuveta, clanta usii. Pana la sfarsitul zilei eliminam cutia aferenta zilei respective si spalam jucariile cu apa si sapun. Uneori nu aveam ragazul necesar, asa ca din acest motiv am pregatit cate 2 astfel de cutii/grupa de copii. A doua zi, luam alta cutie “noua”, dar cand dormeau piticii spalam tot ce se putea.
PACHETELUL: Toata lumea a mancat din pachetul pregatit de acasa. Adio, mancare calda, lapte, acces la bucataria gradinitei… Adio, impartit fructe tuturor, dupa obicei.
PRIMA GRIJA: securizarea copiilor. La orice varsta ar fi, copilul are nevoie sa se simta securizat alaturi de adultul care se ocupa de el. Nu am discutat amanuntele pandemiei in fata lor, ci le-am raspuns cu naturalete, cat s-a putut de linistitor.
LOGISTICA: Ne-au ajutat “check list-urile” la baie si in sala de lucru, ca sa bifam cu regularitate dupa dezinfectare. Pregatirea in avans, totul gandit cu un pas inainte – asta e cheia. Mult sapun si dezinfectant, servetele de hartie la tot pasul, manusi de unica folosinta pentru fiecare schimbat de scutec in parte.
SANATATEA: Potrivit normelor in vigoare, copilul cu mucozitati colorate / febra / diaree / varsaturi, nu a fost primit in colectivitate. Dupa un episod febril, copilul se tine acasa 24 de ore. Dupa diaree / varsaturi, copilul se tine acasa 48 de ore. Este foarte greu de spus unde este limita permisa. De multe ori ne bazam pe instinct, pe experienta, pe felul de a fi al copilului. COVID a inregistrat cel mai mic impact la copii atat de mici, asa ca ne-am pus nadejdea in asta. La locul meu de munca si in zona in care lucrez eu, nu am aflat de nici un copil/angajat afectat de COVID, dar au fost cateva cazuri semnalate (adulti din gradinita) la nivel de tara.
PROGRES: La aproape fiecare 2-3 saptamani, am urmarit cu sufletul la gura conferinta de presa pe linie de sanatate publica, ca sa ne insusim normele de aplicare. Pe masura ce regulile s-au mai imblanzit, am redus spalatul jucariilor pana la 1 data pe saptamana acum (dupa 6 luni, suntem pe cod galben, cu mai putin de 20 de imbolnaviri / 100.000 locuitori), copiii au hainutele la dulap, se lucreaza cu intreaga clasa, dar fara contact cu alte clase.
Normele venite “de sus” sunt recomandari adaptate cat mai bine cu putinta la nivel de unitate. Nu credeam sa o spun vreodata, dar tumultul de activitati cu care eram obisnuita, galagia si zarva din curte mi-au lipsit, iar acum ma bucur de intoarcerea la normalitate. Forta de lucru este foarte greu de gestionat, fiindca la fiecare semnal de alarma (durere in gat, raceala, nas infundat), angajatul nu are voie la lucru. Copiii s-au adaptat foarte bine, mult mai usor. Le-am vorbit cu blandete si explicatii pe intelesul lor (inclusiv experimentul cu sapunul care indeparteaza piperul aflat pe suprafata apei) a ajutat la pastrarea normelor.
Sper sa fi cuprins cat mai mult din ce am trait in timpul pandemiei. Slava Cerului că, desi am lucrat pe toata perioada pandemiei pentru cei cativa copilasi ai caror parinti lucrau la urgente medicale, magazine, politie, pompieri etc, sanatatea nu mi-a fost afectata. Am primit cu intelegere fiecare comentariu. Cu totii am traversat o perioada dificila, cu nelinisti firesti, specifice situatiei speciale in care ne aflam.
Avem voie sa fim obositi (si noi si copiii, si parintii), asa ca am raspuns cu indulgenta frustarilor cu care ne-am confruntat. “Luati legatura cu seful”, “acestea sunt normele” – pana la urma aceastea este realitatea. Povestea e lunga, sper sa va fie de folos, iar daca nu, dati cu scroll, nu mă supăr. Dacă dimpotriva, mai aveti intrebari, vă răspund cu drag, atât cât mă pricep.
Liliana Pintilie, Sandvika, Norway, septembrie 2020.
MN: Alte gânduri scrise atât de inspirat de Liliana Pintilie, corespondenta noastră dragă din ”Nordul îndepărtat” și publicate de Mangalia News, sub genericul ”La pas, prin Țara lui Moș Crăciun”, puteți citi AICI.
Mangalia News, 05.09.2020.
