“SIC TRANSIT GLORIA MUNDI…”
de Mihai Horga.
În metropola din care am plecat pe-a vieţii cale,
Cetăţenii pe trotuare merg încet, păşind agale,
La costum şi la cravată, îmbrăcaţi de sărbătoare,
Trecătorii, cu mirare, se întreabă: “Cine-s oare?”
Este floarea cea vestită, toţi cu câte-o facultate,
Adunând de-atunci încoace șaptezeci de ani etate.
Hotărâţi să se-ntâlnească, cam în fiecare an,
Până când n-o mai rămâne decât unul…, în final.
Am venit din toată ţara, unii chiar din larga lume,
La-ntâlnirea cu colegii, să ne ţinem iar de glume!
Am fost prieteni buni la şcoală şi-aşa-am rămas mereu,
Dorul de-a-i vedea la faţă ne apasă tot mai greu.
Pupături, strângeri de mână, glume, vorbe amicale,
Amintiri din tinereţe, când nu prea aveam parale,
Dar aveam o calitate: eram veseli, geniali,
Hotărâţi şi noi s-ajungem… ingineri sau… generali…
Ne uităm unii la alţii, ne-ntrebăm chiar cu mirare:
Cum a fost, măicuţă, oare, o atare transformare?
Am plecat cu toți-n viață, tineri, veseli şi frumoşi
Şi ne-ntoarcem în postura… cu păr alb sau chelioşi.
După ani de trudă multă, am ajuns cum ne e scris,
Să acumulăm, fireşte, bogăţii de nedescris:
Pe la tâmple-avem argintul, aurul pus de dentist,
Plumb atârnă la picioare, pietre scumpe-n colecist…
La Snagov nu avem vile, nu avem nici şase case,
N-am făcut nimic pe pile, precum alții fără oase,
N-am avut şi n-avem firme aflate în insolvenţă,
N-am intrat la puşcărie… niciunul din intendenţă!
Însă mergem înainte, nu ne dăm deloc bătuţi,
Căci avem umor şi farmec, chiar şi oarece bănuţi.
Şi acum, la vârsta-aceasta, ne mai ţinem de femei,
Să ne-ajute-a trece strada, sau să nu cădem pe-alei…
Mangalia News, 21.07.2020.
