Ioan Iacob – PLANETA POEȚILOR… (1)
Întrucât mă bate un gând să scriu despre poeții acestei planete, cred că este o șansă extraordinară să încep acest demers în această revistă (Revista USLR „POEZIA ACASĂ”, n.r). Sau, altfel spus, știu că Dumnezeu face ca nimic să nu fie întâmplător… Așadar, probabil că trebuia să existe această revistă (și felicit aici pe cei care au inițiat-o!) și, cu siguranță, trebuia să scriu această istorie a poeziei AICI și nu altundeva.
În plus, aș vrea să fie o întreprindere “nepartizană”, vom fi deschiși tuturor celor care vor trimite spre noi (pe canalul de Facebook denumit Ioan Iacob’s Choices) opiniile și comentariile lor asupra poeților evocați, îmbogățind astfel viziunea asupra acestor creatori de structuri lirice care, în măsura în care sunt originale, îmbogățesc patrimoniul cultural și spiritual al unei națiuni, al unui continent sau al planetei.
Dar mai bine să purcedem la treabă și să facem un fel de “avanpremieră” la demersul nostru denumit “PLANETA POEȚILOR”…
Aș începe seria de evocări ale poeților cu o personalitate despre care am scris în presa nord-americană, un mare poet care locuia în apropiere de zona Dorobanți unde locuiau socrii mei. Începusem, prin 1981, o anchetă despre poezie, care se numea “O PRIVIRE DE AZI ASUPRA POEZIEI”. Ideea mea fusese să realizez o radiografie a opiniilor despre poezie aparținând unor mari personalități contemporane, dar – pentru ca publicarea primului episod să aibă loc într-un cotidian de mare tiraj- mi s-a solicitat să încep cu un mare poet.
Destinul a făcut ca acest mare poet să fie IOAN ALEXANDRU și îmi amintesc că însemnările mele despre poezia și personalitatea sa, publicate în presa nord-americană, peste ani, aveau să apară tot în preajma sărbătorilor pascale.
Am avut senzația, la întâlnirea cu Ioan Alexandru în locuința sa din apropierea Pieții Dorobanți, că poetul venea de la mari depărtări astrale, că ființa sa avea o lumină interioară care-i îndruma viața și opera. Am fost șocat (era în 1981) când poetul, înainte de a sorbi din ceaiul adus pentru noi de soția sa, și-a făcut cruce; și eu eram creștin ortodox, mergeam la biserică – mai ales de sărbători – împreună cu familia / fac aici o paranteză pentru a evoca un drum la biserica din Dorobanți împreună cu socrul meu (Dumnezeu să-l odihnească!), nu mai știu din ce cauză în anul acela la Înviere nu am mers decât eu și cu el și bucuria noastră sufletească și spirituală a fost imensă întrucât, după venirea de la Înviere acasă, am ciocnit un ou roșu și am ascultat “Europa Liberă”/, dar nu făceam niciodată semnul crucii în prezența altcuiva din afara familiei.
Am discutat cam o oră despre proiectul meu “O PRIVIRE DE AZI ASUPRA POEZIEI”, l-a înțeles și, într-adevăr, peste un timp am primit o scrisoare de la Ioan Alexandru, cu răspunsurile sale la cele patru întrebări ale mele despre poezie.
Astfel a început publicarea anchetei mele de opinie despre poezie, în timp (cred că pe parcursul a vreo doi ani) au răspuns personalități din cele mai diferite domenii precum Ion Popescu Gopo, Elisabeta Polihroniade, Dumitru Prunariu, Ștefan Augustin Doinaș, Constanța Câmpeanu, Dan Grigorescu, Dan Grigore și alții…
Cineva mi-a sugerat să adun toate răspunsurile într-o carte și să-l rog pe Nichita Stănescu să îmi scrie un gând de început. Din păcate, am ajuns la Nichita Stănescu prea târziu, chiar în toamna anului în care avea să dispară, dar despre întâlnirea cu Nichita, în episodul următor.
Ioan Iacob, aprilie, 2020, București.
MN: Din scrierile semnate de domnul prof. dr. Ioan Iacob, cotidianul online Mangalia News a publicat mai multe articole ce pot fi vizionate AICI.
Mangalia News, 17.04.2020.
