Alina Florica este profesoară de Limba și literatura română, la Școala Gimnazială “Sf. Andrei” din Mangalia, mama Dariei-Gabriela Florica, micuța poetă care a debutat recent la rubrica de poezie ”Carmen Maris” a cotidianului online Mangalia News.
Volumul de debut al doamnei Alina Florica a fost “Urma pașilor iubirii”, apărut în anul 2016, la editura CallasPrint.
În 2018 – 2019 – volumele “Scrisori de dragoste eternă” și “Scrisoare și destin”, realizate în colaborare cu poetul Ioan Romeo Roșiianu și în 2020 – volumul “Nectar de nemurire”. Apoi, volumul “Stropi de veșnicie”, realizat cu poetul Iustinian – George Paiuc. În curs de apariție – volumul “Senin de neuitare”.
Absolventă a Universității “Alexandru Ioan Cuza”, din Iași. Trei premii pentru poezie, din partea editurii “eCreator”. Originară din Pașcanii lui Sadoveanu, în 2008 s-a stabilit în Mangalia.
Mangalia News: Precis ați avut un model în profesorul / profesoara de Limba română de atunci…
– Da. Cel mai bun profesor pe care l-am întâlnit vreodată. Profesoara de Limba și literatura română Monica Olaru, de la Liceul Teoretic “Bogdan – Vodă”, Hălăucești. Sunt născută în Pașcani, copilăria mi-am petrecut-o la Hălăucești, o comună situată la 5 km de Mircești, satul lui Alecsandri. Am absolvit Colegiul Național” Roman-Vodă”, din Roman. Apoi am urmat studiile Facultății de Litere din Iași.
MN: La Mangalia, cum ați ajuns?
– Am ajuns la Mangalia, pentru că m-am căsătorit aici. Unde puteam scrie atât de mult? Probabil că marea m-a inspirat. 🙂 Am publicat în antologiile de versuri: “Solteris”, “Clepsidra cu sentimente”, “Primăvara cuvântului”, “Vara cuvântului”, “Toamna cuvântului”, “Iarna cuvântului”, “Desprimăvărarea cuvântului”, “Întomnarea cuvântului”, “Înzăpezirea cuvântului”. O să am o nouă lansare în august, anul acesta, a volumului “Nectar de nemurire”.
Despre mine, mai menționez că în anul școlar 2020-2021 mă voi înscrie la Școala Doctorală a Universității “Ovidius” din Constanța.
MN: Vă mulțumim, stimată doamnă profesoară Alina Florica, pentru debutul în paginile cotidianului Mangalia News, atât al dumneavoastră, cât și al talentatei Daria-Gabriela, vă mulțumim pentru acest scurt interviu și vă dorim sănătate multă și nenumărate împliniri, pe toate planurile.
POEME de Alina Florica:
Ninge
Ninge peste mine, ninge ca-n povești,
Mă topesc în faldul umbrelor lumești.
Și mi-e dor de mâna gândurilor tale,
Tot altarul nostru strigă în petale.
Nu mai știu nici ora care să te-aducă,
Te-ai pierdut în toamna visului-nălucă,
Mi-este gri în sânge și te-aștept sfioasă,
Ninge cu iertare din iubirea noastră.
Suntem două unde ce nu s-au văzut,
Două cânturi-sfere care au tăcut,
Mi se face moarte-n gleznele cărunte
Și-ți adorm privirea-n triste amănunte.
Te iubesc de-o eră și încă pe-atât,
Ninge-mă în clipa zborului durut,
Mi-este teamă iarăși de plecări de humă,
Vino să petrecem într-un fulg de spumă!
Tăcere în poeme…
Țipă gânduri nude de a ta tăcere,
Iarna-aceasta ninge dalbă mângâiere,
S-a decis-n ceruri Însuși Dumnezeu
Să răsară-n toate visul-curcubeu.
Din absurda cale ce ne-a fost tocmită,
Brazdele răstoarnă clipa-nțelenită,
Și se strâng cazarme de absurde fapte,
Se croiesc stindarde-n slovele curmate.
Din potopul fulgilor-amețiți de stele,
Se declamă iarăși un desiș de iele.
Tremur de lumina-ți ce-o alungi abstract
Și-ți descânt absența-n plânsul nesecat.
Strigă-n van luceferi, dezvelind amnare,
Sângele meu umple din senin, pahare,
În fărâma vieții mă culegi treptat,
Prin zăpada nouă îngerii-au săpat.
Voi pleca devreme dintr-un trup plăpând
Și-ți voi cerne dorul în poemul blând.
Tu vei vrea să numeri fluturii de veghe
Prin săruturi ninse de-ntristări pribege.
Vei striga prin hăul lumii nevăzut
Tot altarul-matcă, unde am zăcut
Și vei ști că-n albul con de vreme
Orchestrează mâna-mi noi și noi poeme.
Vis alb
Strigă sus, pe dealuri, glasuri de copii,
Se întrec bezmetic, săniile vii,
O poveste pare satul dintr-o carte,
Iarna preasfințită albul și-l împarte.
Ninge de trei zile peste-acest ținut,
Clopoțeii sună a farmec de-nceput,
Fulgii mari de lapte susură din ceruri,
Fețe-mbujorate rătăcesc în zboruri.
Din petale mama-mi face o cunună,
Moș Crăciun șoptește lumii -„Noapte bună!”
Numai tata-adună în cărări omăt,
Cât de cast visează ochii îndărăt !
Secunda fără tine…
Secunda fără tine mă omoară
Și lupi îmi cântă un onest prohod,
Mă apasă frunzele în plină iarnă
Și-n inimă se nasc nămeți de glod.
Nu-i oază nicăieri de când plecat-ai
Spre umede meleaguri în apus,
Se cern zăpezile ce vrut-ai
Să-mi ardă visul aprig, nesupus.
În mine zac imperii de troiene,
Învinsă sunt în rolul principal,
Tot simt cum ning tăcerile extreme
Și moartea se aude în fundal.
Epitaf
Mai șuieră în candelabre
Lumina aspră-a unui dor,
Rănite trupuri de silabe
Se zbat în ritm vindecător.
Din lunga ta, crudă tăcere,
Mă ustură melancolii,
Și-n alba iernii-nvăpăiere
Mă dor trecute nebunii.
Nu mai ești azi nimic din toate
Ce-alcătuiau spectacol viu,
Mă-nvăluie uitări ciudate
Și numele nu ți-l mai știu.
Și dacă-aș ști, cine m-ar crede,
Când pe pământ e chiar târziu
Și dintre triluri de blesteme
Nimic nu-mi strigă ca să fiu.
E bine așa cum va să fie,
Nu-ți pară rău pentru popas,
Din clipa mea de pribegie,
Iubirea-mi încă ți-a rămas.
O ține-n pumni și-o plânge sfânt
Ca pe-o icoană istovită
Și mi-o aduce la mormânt,
Când viața-mi fi-va năruită.
Așteptare
Te-am așteptat cu roi de fluturi la fereastră,
Să îmi fii onestul prinț, să îți fiu mireasă,
Să îi smulgem clipei caste veșnicii de stele,
Să bem din nou paharul rumen de plăcere.
M-am îmbrăcat cu rochia de bucurie,
Să mă primești în brațele-ți de iasomie,
Părea că vântul toamnei aspru se frământă
Și-n pasul serii frânte, mă pregăteam de nuntă.
Visasem toată viața c-ai să te arăți din nou,
În pragul casei mele, cel mai durut ecou,
Să-ți primenesc dorința de ape curgătoare,
Să-ți fiu credința pură, să-mi fii unicul soare.
Dar… așteptarea crudă mă prinse-ntre mreje,
Erai cu mult departe de visurile-mi treze,
O altă nuntă fină sărbătoreai cu fast,
Din frenezia noastră secundele au ars…
Secunda învinsă
Te rog, nu-mi mai zdrobi visul de noi,
Căci toamna aceasta beteagă
Mă-nfrânge cu altaru-i de ploi
Și-mi urlu cortina cea neagră.
Printre stropii de gând nepătat
Retușez prelinsa-ți tăcere
Și-mi răsari în tabloul trădat
O durută, nouă cădere.
Ești acolo, prin șoaptele reci,
La răscruce de timp imuabil
Și-mi ascuți negândite poteci
Spre-un final infinit, inefabil.
Mi-este rouă-n privirea atinsă
De un dor agățat într-o geană
Și te-aștept în secunda învinsă,
Să ne-ntunece ultima iarnă.
Tetraedru
Din recuzita ta de fapte
S-au strepezit metonimii,
În noaptea visurilor mate
Mă freamătă secunde vii.
Vestigii de trăire pură
Se strâng în mine și-i târziu,
Din domul de mătase sură
S-aude glasul tău pustiu.
Rumoare peste gândul- centru,
Răvașe de sculpturi și zodii,
Iubirea ta e-un tetraedru,
În care timpul-și culcă zorii.
Senin de neuitare
Colindă îngeri tainic peste marea vastă,
Senin de neuitare e povestea noastră,
Iar pescăruși de gală se-mbracă acum,
Să proslăvească irișii minunii de Crăciun.
Zăpada fină scârție sub pași de vreme,
Dansează în valsul sacru visurile ferme,
Azi dinspre tine se desface-o nouă zare,
În toate se-ntețește fluida alinare.
Prin cântecele care au săpat în mine,
Privirea-ți de bazalt renaște din ruine,
Mai am de ascultat doinind atâtea stele,
Iar tu-mi despoi vâltoarea altor albe iele.
Un „leru-i ler ” mă înfulecă asurzitor,
Mi-e rece de ispita unui feciorelnic dor,
Ascult de-o veșnicie la poarta ferecată
Colindul ce-a născut cândva iubirea noastră.
A nins…
A nins albastru peste cetățuie
Și-i atâta pace între ziduri reci,
Dinspre amintire țipă-o cărăruie,
Desenând în mine tolba cu povești.
Omul de zăpadă a pornit a râde,
În ogradă, tata ne privește trist,
Parcă-i împrumută albul un cărbune
Și-mi descalț privirea pe un prag de vis.
Fulgii-n dansul lumii se rotesc ușor,
Sania se-nvârte ca o balerină,
Și-n fragilitatea unui aspru dor,
Iarna-și cerne rostul, fără nicio vină…
Lansare de carte la Mangalia – „Urma pașilor iubirii”:
La Cercul Militar Mangalia, Clubul Artelor „Solteris”, a avut loc, duminică, 20 martie 2016, lansarea cărții de poezie „Urma pașilor iubirii”. Autoarea Alina Florica, profesoară de Limba Română la Școala gimnazială nr. 2 din Mangalia, absolventă a facultății de filologie A.I. Cuza din Iași, a debutat cu o carte de poezie de înaltă sensibilitate spirituală, apărută în condiții grafice deosebite, la Editura „Callasprint”.
Tu însuți…
Într-o lume atât de ponosită
de măști absurde,
a fi tu însuți devine un lux,
dincolo de orice virtute,
răbdarea de a te măsura cu propriul sine
prin clepsidra ritmicității
rămâne triumful unicității,
căci din multiplele oglinzi prin care te minți,
pas cu pas,
îți șuieră pe obraz
cifrul redundant al singurătății acerbe,
privește în tine, astfel încât să nu-ți fie rușine,
când vin la masa ta zeii să se ospăteze
cu mierea faptelor tale,
căci din pocale de jerfă
se naște seninul…
Mangalia News, 01.03.2020.
