Pe data de 5 aprilie, a plecat în veșnicie profesoara Adriana Păduraru, un nume de referință pentru învățămânul liceal din Mangalia, o personalitate marcantă a comunității noastre în anii 1976 -1989, o doamnă profesoară care a crezut cu tărie în menirea pe care o au cadrele didactice în educarea, formarea și transmiterea de cunoștințe fiecărei generații de elevi.
Profesoara Adriana Păduraru a plecat într-o lume mai bună, s-a stins din viață departe de țara pe care a iubit-o atât de mult, departe de orașul Mangalia pe care l-a adorat.
Ca orice mamă bună, iubitoare și mistuită neîncetat de dor, s-a dus în Iordania ca să-și viziteze unica fiică și pe minunații săi nepoți și, după ce și-a ostoit aleanul, inima ei slăbită de povara anilor, de greutățile prin care a trecut de-a lungul timpului, măcinată de singurătate după dispariția soțului și a mamei sale, a încetat să mai bată, sub privirea disperată a fiicei și nepoților ei.
Niciun pământean nu știe când vine clipa să pornească spre târâmul Tinereții fără Bătrânețe și al Vieții fără de Moarte, nimeni nu știe în ce loc îi este scris să i se desprindă sufletul de trup și să pornească pe drumul cel fără de întoarcere. Nu avem cum să știm, dar poate că această mamă devotată și-a dorit sfârșitul lângă copila sa, lângă ființa ruptă din ființa sa.
Profesoara Adriana Păduraru a fost mentorul, îndrumătorul multor generații de cadre didactice ce s-au format la Liceul Teoretic nr.2, azi Colegiul Economic, a avut o înaltă ținută morală, a avut legătură cu toate școlile din Mangalia în calitate de Director Coordonator, numit de Inspectoratul Școlar Județean Constanța. Cine a lucrat cu distinsa profesoară, cu siguranță că își aduce aminte că era drastică în a respecta normele, programele școlare, disciplina și educația elevilor, dar în același timp era carismatică, avea deschidere spre nou, știa să se bucure, să râdă, era dornică să participe la evenimente culturale, distractive alături de cadrele didactice lângă care simțea că își trăiește viața cu adevărat.
La întâlnirile pe care le-am avut în ultima vreme, distinsa profesoară se plângea de destinul pe care îl au cadrele didactice din comunitatea noastră după ce ies la pensie.
“Oricâte lucruri minunate ai fi realizat cât ai stat la catedră, oricâte proiecte ai derulat la nivel de municipalitate, sau la nivel național, oricât ai trudit pentru promovarea învățămânului din comunitate, după ieșirea la pensie ești marginalizat, uitat, aruncat precum o haină pe care o lași într-un colț și nu o mai porți, până într-o zi, când cineva o aruncă la gunoi”. Spunea aceste lucruri cu profund regret și cu ochii plini de lacrimi și avea dreptate deplină.
Cadrele didactice active sunt folosite de mai marii orașului în proiecte sociale, culturale, chiar politice, apoi la pensie sunt date uitării cu o nepăsare dureroasă. Au fost câțiva edili din fruntea comunității noastre care nu au uitat de cadrele didactice ieșite la pensie, însă în ultimul timp nu s-a făcut nimic pentru a cinsti devotamentul, truda foștilor profesori, chiar dacă la conducerea comunității sunt foști elevi formați în clasele acestora. Prea repede se uită că școlile din Mangalia au dat generații de elite care au promovat orașul de la țărm de mare în toată țara și în toată lumea. Nu știu dacă această uitare voită a pensionarilor de către cei care conduc comunitatea se petrece și în alte țări, însă în țara noastră pensionarii sunt persoane non grata, de care se împiedică toți guvernanții, indiferent din ce partid fac parte.
Sunt sigură că cei ce veți citi aceste rânduri și ați cunoscut-o pe doamna profesoară Adriana Păduraru, veți lăsa lacrimile să vă mângâie obrajii, veți păstra un moment de reculegere în memoria acestei doamne distinse, erudite, devotate profesiei de dascăl, veți spune o rugăciune pentru o doamnă de mare omenie și frumusețe sufletească!
Dumnezeu să o primească în Împărăția Sa și să-i călăuzească sufletul spre țara sa, spre orașul său, spre locul de veci al soțului, colonelul Chiriac Păduraru și al distinsei sale mame și alături de ei, să se odihnească în pace!
Dumnezeu să-i ierte păcatele și să-i țină sufletul în locuri cu lumină și verdeață, unde nu este nici durere, nici suspin!
Drum lin spre eternitate, draga noastră profesoară! Nu te vom uita și vom cinsti memoria ta, cât vom fi pământeni!
Dora Alina Romanescu – Saveta Georgescu.
Spre aducere aminte… (un video realizat de Mangalia.TV):
Mangalia News, 10.04.2019.
