Gabriela Apostu: Astăzi îmi e a plînge, a rîde, a visa, a călători, a rîde din nou, a călca verde, senin, apus, cu tălpile goale, cu fruntea lipita de cer, de nori, de azur, de curcubeu.
Astăzi am prieteni pretutindeni, inserați în celule, ținîndu-se de mîna, apoi îmbrățișîndu-se.
Astăzi, mi-e a cînta, a recita, a vibra, a face dragoste. Mi-e dor de căldura și emoția buzelor mele rostind cuvinte fragede, timide, nealterate de anii vîrstei mele. Mi-e dor să te simt în veșnicia mea, căutîndu-mă atent și sărutînd fiecare întilnire din mine cu mine. Cum săruți… întîlnirea? Ei bine, ea e umbra mea pe pereții arterelor mele. Îți lipești trupul și apoi buzele calde.
Am brațele lungi și goale. Par frînte de dor. Sunt vii, de ce nu-mi vii?
Mă port prin cer, urcînd scara albă împletită cu flori roșii, căutîndu-te în dumnezeirea lui.
Mă port prin păduri, printre frunze și ramuri dese. Sufletu-mi se-anină de lumina strecurată printre înalții pădurilor de stejari…
Ar trebui să zbor. Cred că de aceea nu te găsesc. Nu te-am căutat niciodată în bătaia unei aripi.
Poate ești o pasăre…
Fă-ți cuib lîngă perna mea. Poate mîine zburăm împreună la răsăritul soarelui.
01.04.2017.
Mangalia News – republicare, 01.04.2018.
