Vama Veche, refugiul boem de peste vară al românilor care caută libertate și nonconformism, este o destinație ce are farmecul ei chiar și într-o primăvară rece, așa cum este cea din 2018.
Vama Veche pare o cu totul altă stațiune. Drumul până la ea este aproape pustiu, iar cozile de sute de mașini din timpul verii par numai produsul imaginației. Pe străzi sunt mai mulți câini fără stăpân decât localnici, care nici nu-s prea mulți – recensământul din 2011 a numărat doar vreo 400.
Unul dintre ei își spală mașina la marginea bordurii și ține să-și împărtășească gusturile muzicale cu noi. Un tată își plimbă copilul, în liniște, pe strada pustie. Am văzut copii în Vama Veche toată vara, vechii vamaioți, ajunși părinți, îi iau acum cu ei. Anotimpul nu contează. Vamaioții sunt vamaioți și iarna, și vara.
Terapie antistres
Ce te frapează cel mai mult nu este lipsa turiștilor, ci liniștea. Muzica este înlocuită de vânt, râsetele – de tăcere. Vama Veche, într-o zi răcoroasă de primăvară, este o terapie antistres.
Magazinele de pe artera principală sunt închise. Un afiș cu scris de mână ne anunță că unul dintre magazine, cel puțin, se va deschide pe 20 aprilie. Localurile cu nume celebre sunt încă în hibernare, așteptând începutul lunii mai, când stațiunea renaște pentru câteva zile. Plaja, care a văzut multe, este acum pustie. Acoperișurile de stuf care îi feresc pe turiști de soare zac abandonate pe marginea unei străzi. Afișele ne îmbie să mâncăm clătite de tot felul, ignorând molozul din fața lor, o clădire de beton cu trei etaje care amintește că aici se investește și se fac afaceri.
Pe buza plajei, mai multe mașini parcate. Un restaurant cu geamuri mari este deschis tot timpul anului, de trei ani. Oamenii vin aici din Mangalia, din Constanța sau chiar din București să ia masa cu ochii la mare și cu gândul la vară.
Există câteva lucruri care par să nu se schimbe în Vama Veche, indiferent de anotimp: spiritul de libertate și nonconformism, câinii fără stăpân și groapa de pe strada principală, neasfaltată de cel puțin zece ani.
Continuarea, în romanialibera.ro
Autor: Cristian Hagi.
