Auris Luca: Obosit, învechit, sufocat de locuri de cazare, care mai de care mai urâte și neprimitoare, cu insuficiente posibilități de distracție și agrement. Așa aș caracteriza litoralul românesc.
Obosit, învechit, sufocat de locuri de cazare, care mai de care mai urâte și neprimitoare, cu insuficiente posibilități de distracție și agrement. Așa aș caracteriza litoralul românesc. Este precum bătrânii aceia mereu morocănoși, care nu mai așteaptă nimic de la viață în afară de banii de pensie. În cazul stațiunilor de la mare, banii de la turiști. Când îi prind, rar, ce-i drept, îi ard.
Mamaia, între interese meschine și prostie crasă
Nu sunt nostalgică după vremurile apuse, dar mă distram de minune în Mamaia, Neptun sau Olimp, când eram puștoaică. Îmi plăcea teribil să joc minigolf. Evident, nu mai există niciun teren, pentru că orice petic de iarbă a fost “retrocedat”, astfel că stațiunea arată acum, ca o limbă de asfalt între două ape, înțesată cu multe construcții urâte, lipite una de cealaltă.
Adoram să merg și la cinematograful Albatros, dacă vi-l mai amintiți. Era în aer liber, la fel ca teatrele de vară, și ele lăsate în paragină. În lipsa lor, turiștii și constănțenii se strâng ca la bâlci în fața ruinei Cazinoului din Mamaia, la spectacolele plătite cu bani grei de către primărie.
Ca o shaorma cu de toate, așa arată acum bietul sat de la intrarea în stațiunea Mamaia.
Măcar dacă s-ar fi păstrat ideea care a stat la baza construirii Satului de vacanță. Pe vremuri, fiecare căsuță reprezenta o zonă a țării, cu muzica, arhitectura, tradițiile și produsele ei culinare.
Între timp însă, doar numele au mai rămas de ele: Casa Olt, Casa Harghita, Suceava sau Arad și nu mai au nicio legătură cu ideea inițială pentru care au fost ridicate.
Bineînțeles, din toate răsună manelele. Au fost înălțate, au devenit pensiuni, iar arhitectura tradițională inițială și-a pierdut demult farmecul.
Înțesat cu tarabe pline de chinezisme și mărfuri de proastă calitate, satul de vacanță, care odinioară era cea mai căutată zonă pentru distracție, a devenit una de ocolit.
Așa cum școala românească este centrată pe profesor, nu pe elev, și turismul este axat pe profit, nu pe satisfacerea celor care vin la mare. Tocmai de aceea s-a ajuns ca mulți dintre românii care își permit o vacanță, să prefere destinațiile externe. Pe plajele din Bulgaria, Turcia, Grecia, Spania sau Italia auzi vorbindu-se mai mult în română, că ajungi să te întrebi dacă ai plecat din țară sau doar ai visat asta.
Prețuri condimentate, servicii de o calitate îndoielnică în multe locații și prea puține posibilități de distracție. Atât de multe nereguli și produse expirate găsesc inspectorii în cadrul controalelor, încât turiștii care nu ajung cu toxiinfecție alimentară la Spitalul de Boli Infecțioase, se pot considera norocoși.
De-a lungul anilor, atât Ministerul Turismului cât și agențiile pe care acesta le are în țară și-au dovedit ineficiența. Acestea din urmă sunt de ani buni falimentare, dar administrate de politicieni plătiți cu bani mulți, să nu facă nimic. Nici primarii nu s-au lăsat mai prejos și au ajutat la distrugerea litoralului românesc, de parcă ar fi avut pică pe el.
Iulie, 19, 2017. Autor Auris Luca. Fotograf: Lucian Gonţilă.
