INCEPUTURILE SANTIERULUI NAVAL MANGALIA – episodul 3.
[Fragmente din lucrarea “CRESTEREA SI DESCRESTEREA SANTIERULUI NAVAL MANGALIA (UM 02029)”, aflata in lucru].
In perioada 1972-1973, in timp ce se efectuau lucrarile de constructie a digului din sudul Mangaliei si prelungirea celui din nord, s-au executat lucrari de dragare a fundului apei din avanportul mare. Totodata, in 1972, in Sectorul 1, se construia Cala de Lansare-Ridicare nave, iar proiectantii de la Catedra Hidrotehnica, din cadrul INSTITUTULUI DE CONSTRUCTII BUCURESTI, executau planurile pentru Docurile Uscate Nr.1 si Nr.2, pentru constructii noi de nave, din Sectorul 2. Constructia celor doua docuri a durat pana in anul 1977.
Ulterior, s-a construit un al treilea doc uscat, pentru reparatii nave, care a fost terminat in anul 1985. Pentru construirea primelor doua docuri, a fost necesara devierea Drumului National DN 39, prin comuna Limanu, in anul 1975. Mai tarziu, pentru scurtarea distantei dintre orasul Mangalia si Vama-Veche, in vara anului 1989, s-a dat in folosinta Podul Rutier peste Lacul Mangalia.
La data de 13.03.1976, s-a dat in folosinta tronsonul de cale ferata care lega Sectorul 2 de Gara Mangalia. Acest segment de cale ferata cuprinde si un Pod Feroviar peste Lacul Mangalia, in apropierea comunei Limanu. Concomitent cu aceste lucrari, in orasul Mangalia, pentru angajatii santierului, s-au construit blocuri cu 83 de apartamente, trei camine de nefamilisti si trei crese-gradinite.
In 1974, s-a dat in folosinta Liceul Industrial Nr.1 din Mangalia, pe langa care, in 1976, s-au infiintat Scoala Profesionala si Scoala de Maistri, care pregateau forta de munca pentru cele doua Sectoare ale Santierului militar. In perioada 1996-2012, liceul s-a numit “Grup Scolar Industrial Ion Banescu”, iar din 2012, pana in prezent, poarta denumirea “Liceul Tehnologic Ion Banescu”.
“Santierul naval, intreaga investitie portuara, inclusiv senalul navigabil, erau investitiile Ministerului Apararii Nationale, realizate prin intermediul Santierului militar Mangalia”, Aurelia Lapusan si Stefan Lapusan, “Mangalia in paginile vremii”, 2007.
VEDETELE DE PAZA SI PATRULARE
In perioada 1972-1989, in SANTIERUL NAVAL MANGALIA (Sectorul 1) s-au construit 20 de nave, Vedete de Paza si Patrulare (VP-uri), pentru Marina Granicereasca, devenita Garda de Coasta, in cadrul Politiei de Frontiera Romane, din anul 1999.
Inaugurarea Calei de Lansare-Ridicare nave s-a facut in 1972, odata cu lansarea la apa a vedetei VP 20.
VP-urile (proiect 0111C, chinezesc) au urmatoarele caracteristici: lungime L=39 m, latime l=5,30 m, pescaj T=1,43 m, deplasament D=116 tdw. Vedetele de Paza si Patrulare, in functie de varianta de constructie, au ca armament: 2 X MR 2N si 2 X RL 1000; sau 1X MR 2N si 2 X RL 1000; sau 1 X MR 2N.
[ RL 1000 / RBU 1200 sunt lansatoare de grenade reactive anti-submarin si sunt construite in SANTIERUL NAVAL MANGALIA. MR 2N este mitraliera romaneasca cu doua tevi, calibrul 14,5 mm, construita la UZINA MECANICA CUGIR, dupa modelul sovietic KPV. Varianta romaneasca ZPU-2 are doua tevi calibrul 14,5 mm, iar varianta ZPU 4 are patru tevi.].
S-au construit 20 de Vedete de Paza si Patrulare, care au fost repartizate la Mangalia, Constanta, Sulina, Drobeta Turnu-Severin, Braila si Giurgiu. In scurt timp, s-a dovedit ca aceste vedete nu sunt eficiente la Dunare, motiv pentru care s-au retras si au fost repartizate in porturile militare de la mare. Datorita uzurii fizice si morale, mai multe VP-uri au fost scoase din serviciu.
Fiind propuse pentru casare, dupa demontarea armamentului si a motoarelor, la initiativa fostului Primar Radu Mazare, patru VP-uri au fost amplasate la intrarile in orasul resedinta de judet si una langa Gara Constanta. Ulterior, doua VP-uri au fost amplasate la intrarile in statiunea Eforie Sud.
VANATOARELE DE SUBMARINE MICI VS 41 – VS 44
Incepand cu anul 1974, pe langa VP-uri si VT-uri (pe care le-am descris in Episodul 2), in SANTIERUL NAVAL MANGALIA s-au construit patru Vanatoare de Submarine Mici: VS 41 – VS 44, dupa proiect chinezesc, la care inginerii romani au adus modificari la suprastructura si la axele port-elice. S-a renuntat ca comanda deschisa a navei, care aparea in varianta initiala.
Caracteristici tehnice: lungime L=39 m, latime l=5,3 m, pescaj T=1,43 m, deplasament D=116 tdw, viteza V=30 Nd, propulsie 4 X 1200 CP, M50-F4 Diesel. Autonomie = 600 Mm/10 zile.
Armament initial:
– 1 X 37 mm 70 K (Tun AA-70 K);
– 2 X MR 2 N;
– 2 X RL 100/ RBU-1200;
-doua rampe de lansare inclinate pentru grenade antisubmarin (AS).
Intre anii 1986 si 1987, cele 4 VS-uri au fost supuse unui program de reparatii capitale si totodata de modernizare, in SNM.
Armament dupa modernizare:
– 1 X MR 4N cal. 14,5 mm, mitraliera cu 4 tevi, la prova;
– 1 X AK-230 ca. 30 mm, tun pupa;
– 2 X RL 1000/RBU-1200, la prova;
– doua rampe de lansare inclinate pentru grenade AS;
– doua lansatoare pentru rachete N-A STRELA-2M.
Toate cele 4 VS-uri au fost scoase din serviciu.
Surse de documentare: “Mangalia in paginile vremii”, Aurelia Lapusan si Stefan Lapusan, 2007; site-ul “RL 1000/RBU 1200, anti-submarine rocket launcher-Arme…”; site-ul “Istoric-Fortele Navale Romane”; site-ul << VS 41-VS 44: SHANGHAI” II class large patrol craft>>; site-ul “Povestea mitralierei anti-aeriene ZU 2 (14,5 X 114 mm)-partea a II-a”; site-ul “Liceul Tehnologic Ion Banescu”; “Noi am fost parintii vapoarelor, noi le-am inmormantat”, Aurelia Lapusan, Ziua de Constanta, 09.10.2006; Scurta Istorie a prezentei Marinei la Mangalia”, Cam Fl.(r) Petrica Stoica, site-ul “VP 20-VP40, SHANGAI II, large patrol craft, coast guard-Romanian…”; “Istoricul Marinei Militare Romane”, Liga Navala Romana-Filiala Mangalia.
Marin Tanase, 07.11.2016.
