“Maine este Bayramul… Avem bunici, parinti, prieteni care nu mai sunt printre noi si de care ne este dor in fiecare zi, dar carora le simtim lipsa si mai acut de Bayram… si atunci vrem sa mergem sa-i vizitam, sa punem o floare, sa le vorbim, sa plangem… Azi, asta am vrut sa fac. A fost imposibil sa ajung la tata, macar… si nu este prima data. As vrea sa-i rog pe cei doi consilieri ce fac parte din etnia noastra, OZZY si GHIULSERIN, sa ne ajute cumva… Suntem dispusi sa contribuim fiecare cat vrea si cat poate, dar trebuie facut ceva. Asa nu se mai poate!
Sunt foarte trista si dezamagita de toti din orasul asta. Arunca pisica de la unul la altul…, habar n-am. Primaria zice ADPP, ADPP-ul zice ca noi. Eu ce sa fac? La tata am pe cineva care taie iarba, dar cum ajung eu la el? Asa imi mai trecea dorul si ma simteam mai bine… Varza e orasul asta.”
“Ca sa ajung la tata, trebuie sa strabat toata acea jungla…”
(M.C., fb, Luni, 4 iulie 2016).
