Proiectul scos de la naftalină de politicieni, privind falimentul personal, le-ar permite românilor cu cel puţin două datorii să ceară Tribunalului intrarea în insolvenţă. Dacă va fi aprobat, în forma actuală, orice procedură de executare silită, spre exemplu pentru o locuinţă, va fi suspendată până la cinci ani.
Cătălin este unul din cei 75 de mii de români cu credite în franci. A pornit în 2008 cu o rată de 1400 de lei. Acum dă bancii 3600 de lei lunar. Practic, tot ce câştigă merge la bancă. Crede că un astfel de proiect l-ar fi ajutat în trecut, dar că acum e uşor tardiv.
Avantajul falimentului personal este că pe întreaga perioadă a procedurii, băncile nu le pot percepe clienţilor dobânzi de întârziere. Dezavantajul – trebuie să renunţe la unele bunuri şi să accepte să fie monitorizat permanent.
Concret, orice român cu datorii mai mari de 30 de zile ce poate demonstra că sunt acumulate din cauza banilor puţini, poate cere falimentul personal.
Trebuie să meargă în faţa judecătorului cu un plan de redresare, cu o listă a veniturilor sale şi absolut toate bunurile pe care le deţine: de la apartament, maşină, până la mobila din casă sau electrocasnice. Dacă judecătorul este de acord, un administrator judiciar are grijă ca planul să fie respectat.
Avocaţii susţin că cei mai mulţi clienţi au rate care le depăşesc veniturile. De aceea, falimentul personal ar fi cea mai bună soluţie.
România este una dintre puţinele ţări europene unde nu există o legislaţie privind insolvenţa persoanelor fizice care nu beneficiază de protecţie în faţa creditorilor, când nu-şi mai pot onora obligaţiile financiare.
Raportul unei companii de consultanţă aminteşte că în scrisorile de intenţie către FMI Guvernul nu a încurajat astfel de iniţiaţive, motivând că ar creşte indisciplina debitorilor. Şi Banca Naţională a României s-a opus şi a invocat stabilitatea sistemului bancar.
Mai mult, AICI. 20.01.2015.
