Nu sunt de acord cu proiectul minier de la Roşia Montană. Din 2006, când la nivel public nu exista decât campania publicitară deşănţată a RMGC, m-am pronunţat public şi cu consecvenţă împotriva lui. Pentru mai multe motive. Raţionale şi obiective.
1. E absurd ca o ţară să accepte să renunţe la resursele sale, acceptând ca o companie privată să le exploateze, iar ţara să obţină doar nişte redevenţe de 2% sau de 6%. Un raport firesc ar fi ca statul, adică bugetul public, să obţină 70-80%. Altfel, ce interes ar avea?
2. O exploatare de asemenea anvergură cu cianuri nu mai există nicăieri în Europa şi, dacă nu mă înşel, abia dacă mai e una similară în lume. Ca şi cum România îşi rezolvase toate problemele şi doar cianura mai lipsea să o lăsăm moştenire generaţiilor viitoare. Nici în trecut şi nici în prezent compania minieră RMGC nu m-a convins că va avea forţa financiară, cu atât mai puţin interesul, de a reecologiza zona. E o companie creată strict pentru acest proiect, care va dispărea aşa cum a apărut: peste noapte.
3. Câtă vreme contractul nu este făcut public, pentru că RMGC se opune, nu avem cum să ştim dacă se va exploata doar aurul sau şi alte resurse în care zona este chiar mai bogată.
4. Siturile arheologice din zonă vor fi distruse. Ideea că le putem salva digital e o glumă nereuşită. Incapacitatea noastră de a le valorifica într-un proiect mai amplu, chiar cu o dimensiune turistică, pentru că infrastructura zonei este dezastruoasă şi pentru că nu gândim în termeni de dezvoltare durabilă, nu poate justifica distrugerea.
5. Mirajul locurilor de muncă îl înţeleg, dar este doar atât: un miraj. Crearea, chiar şi a 1.000 de locuri de muncă, doar pentru perioada exploatării (vreo 10 ani, căci după închiderea exploatării va fi doar un imens lac cu cianuri) nu poate justifica distrugerea. Multe din aceste locuri de muncă nici măcar nu vor fi pentru oamenii din zonă, căci vor presupune înaltă specializare, ceea ce, local, nu există.
Mai am însă şi câteva argumente, la fel de puternice, chiar dacă ele sunt subiective sau emoţionale.
Citiţi continuarea în cotidianul.ro, Duminică, 01.sept.2013.
