Cea mai mare bază de pur sânge arab din ţară.
Istoria Hergheliei Mangalia este plină de poveşti, unele mai frumoase, altele mai triste. Povestea acestui loc începe din 1928, când, la baza de la Mangalia, a fost strămutată Herghelia Babolna, care a aparţinut Imperiului Austro-Ungar. Strămutată integral!
Caii au reprezentat o captură de război din Primul Război Mondial, dar la Mangalia a fost adus tot complexul de la Budapesta – grajduri, personal, tot! Exemplarele venite la Mangalia erau generaţiile I, II şi III din caii arabi achiziţionaţi în 1919, pentru nevoile cavaleriei, de către comisiile împărăteşti din târgurile din Aleppo şi Damasc sau chiar direct de la triburile de beduini.
Una dintre persoanele legate direct acest loc este actualul director Istvan Antal, un ardelean de origine maghiară, în vârstă de 58 de ani. Pentru el, Herghelia Mangalia şi calul pur sânge arab reprezintă totul. Este esenţa vieţii de zi cu zi.
„Nu pot trăi fără aceşti cai. Odată ce îţi intră în sânge, nu mai scapi de această boală”, spune Istvan Antal. Chiar dacă este director de doar câteva luni, actualul şef al hergheliei spune că aproape toată viaţa s-a învârtit în jurul acestui loc, în slujba căruia şi-a pus toată priceperea.
„În 1974 eram în tabără la Năvodari şi atât l-am bătut la cap pe profesorul care ne-a însoţit de la Satu Mare, că acesta ne-a adus în vizită la Herghelia Mangalia. Sigur, până am pus piciorul peste pragul hergheliei, am citit tot ce s-a putut până la vremea respectivă. Am rămas atât de impresionat de aceste locuri şi de atunci cred că nu a trecut an să nu vin măcar în vizită. Mai târziu, am ajuns director general la Societatea Naţională „Cai de Rasă“ şi aveam în subordine toate hergheliile naţionale, inclusiv Herghelia Mangalia. După această perioadă s-a înfiinţat Autoritatea Hipică, unde am fost director teritorial şi răspundeam şi de calul arab”, a spus Antal.
El spune că ceea ce face la herghelie nu poate să fie o simplă meserie. „Cunosc foarte mulţi colegi care sunt buni organizatori şi excepţionali conducători ai unei ferme avicole, de vaci sau oi, dar la cal e nevoie de altceva. Calul este vârful piramidei zootehniei, aşa spun eu. Deci, este spuma. Calul este cel mai nobil animal. Eu, personal, sunt dispus să dau bani numai ca să stau lângă cai”, a spus Antal.
Oameni şi fapte
Istvan Antal spune că în spatele crescătoriei stau oameni care şi-au dedicat viaţa pasiunii pentru cai. Unul dintre cele mai importante personaje în istoria hergheliei a fost dr. Iacob Oţeanu, care a condus destinele fermei timp de aproximativ 20 de ani, între anii ’50 şi ’70. „Este un personaj legendar pentru Herghelia Mangalia. Până să devină director, în herghelie erau puţini cai pur sânge arab în România. Numai că, odată ce a preluat frâiele acestei baze, rasa pur sânge arab a cunoscut o dezvoltare fără precedent din punct de vedere numeric”, a declarat Antal, care a adăugat că în Herghelia Mangalia s-au format adevărate „dinastii de călăreţi”.
„Meseria lor s-a transferat din generaţie în generaţie. Ne mândrim cu faptul că sunt familii care locuiesc în preajma hergheliei, aşa cum au făcut-o şi străbunicii lor. Sunt generaţii de lucrători care n-au părăsit acest loc, purtând stindardul în vremuri grele. Au fost perioade grele, în care au murit cai de inaniţie. Au fost perioade lungi de timp, în care oamenii nu şi-au primit salariile. Însă n-au părăsit aceşti cai. Cinste lor. Şi astăzi îi găsim pe urmaşii lor tot între noi”, a spus Antal.
Vă invităm să citiţi articolul integral şi să vedeţi galeria de imagini în telegrafonline.ro de Marţi, 30 iulie 2013.
Caii şi filmele lui Sergiu Nicolaescu
Un alt personaj emblematic pentru Herghelia Mangalia este şi medicul veterinar Nicolae Stretean, care a ocupat şi funcţia de director al bazei între anii 1990 şi 1995. Printre amintirile sale se numără şi faptul că herghelia a fost „principalul furnizor” de cai pentru filmele lui Sergiu Nicolaescu. „Ni se solicitau câte 40 sau 50 de cai. Cabalinele de la Mangalia au fost vedete în multe din ecranizări: „Mihai Viteazul“, „Dacii“, „Mircea“ etc. Au fost vremuri frumoase, mai ales că, pe lângă beneficiul financiar pe care-l avea herghelia, unii dintre noi am avut ocazia de a juca în filme ca simpli figuranţi”, îşi aminteşte Nicolae Stretean. În plus, el a ţinut să lămurească încă un lucru: „Circula o vorbă, până nu demult, precum că fiul cel mai mare al fostului dictator Nicolae Ceauşescu, Nicu, ar fi vândut Herghelia Mangalia la o partidă de poker. Nu este nimic adevărat. Totul este o legendă urbană. Drept dovadă că herghelia este în picioare şi acum”. Şi asta nu este singura poveste de succes. Oamenii vechi ai hergheliei spun că la finele anilor ’90 a existat un armăsar extrem de valoros, Ibangalal 35, care a fost acontat de regele Hussein al Iordaniei, care trimisese un delegat special pentru a cumpăra calul. „S-a ajuns până la negociere. Oferta curţii regale a fost de 80.000 de dolari. Numai că, din păcate, tranzacţia nu s-a realizat pentru că, între timp, regele a murit. Ulterior, calul a fost făcut armăsar pepinier, iar acum are descendenţi aici, în grajd. Din păcate, Ibangalal 35 nu mai trăieşte, el murind acum patru ani”, a spus Antal.
Pasiune dusă la extrem
Bineînţeles că marea sa dragoste în materie de cai este pur sângele arab – „regele tuturor cailor”. „Rasa pur sânge arab este unică în lume. Cel puţin sub două aspecte: este considerată cea mai veche rasă din lume, fiind citată în istorie cu peste 5.000 de ani vechime, şi este singura rasă din lume care are doar 16 perechi de coaste, faţă de toţi ceilalţi cai, care au 18. Se spune că Allah a creat această rasă dintr-o boare a vântului de est”, a afirmat Isvan Antal. El spune că în cele opt grajduri de la Mangalia se găsesc 355 de cai pur sânge arab, dintre care 53 sunt armăsari pentru montă publică, nouă pentru pepiniera hergheliei, 60 iepe mame, 90 de cai pentru vânzare, iar restul – cai de muncă, ponei şi tineret pentru creştere. Potrivit lui Antal, spre deosebire de caii pur sânge arab din lume, unde se caută un cal elegant, „jucărie de porţelan sau bibelou” – după cum îi descrie el, la Mangalia selecţia se face pe hipodrom. „Una dintre probe este sprintul pe 2.400 de metri, care este un efort foarte mare pentru un cal tânăr, de trei ani şi jumătate. Practic, noi facem selecţie şi după capacitatea intelectuală a calului, pentru că vrem să oferim aceşti cai pentru baze hipice, pentru obiective turistice, pentru călărie de agrement sau sport de performanţă”, a afirmat directorul hergheliei.
