” – Noa, asta friptură tumna c-o faci numa iarna! Și mai ales die sărbători. Că di-aceie îi zâcem și „friptura die Crăciun”. O faci die tri-patru uări pă iarnă… După ce aduci carnia di la fum, ai pecie, ai coaste, ai cărnaț afumat. Mai ai carnie nieafumată, pusă la sare, uări cum o țâi, că amu ai undie. Poatie ai tăiet porcu mai cătă Crăciun și ai carnie proaspătă, că iarna mai stă.
Așe dară, carnie proaspătă, macră și coaste ș-apoi pecie, oarece cu ciont, cărnaț afumat. Le tai pă tăitie dăraburi cam la on fel. Nu tare mânânțăl. Tai și cărnațu cam la duoauă jejitie. Tare ușor faci friptura asta! Că nu mai pui mare lucru. Pui o lingură bună die unsoare în laboș. Pui l-anceput să să frigă carnia afumată și cărnațu. Le friji binie până-și știmbă fața. Mai apoi pui carnia proaspătă: coastile și la o vreme carnia macră. Di ce le pui tăt pă rând? Di-aceie le pui că nu să frig diodată, la on fel. Da ț-am mai spus io asta, dreptu-i? Nu pui sare numa la sfârșit, că nu știi cât îs die săratie cărnațu și carnia afumată. Scuturi o crenguță die cimbru păstă carnie.
– Sare și piper nu pui?
– Nu. Că și sare și thiperi este cât trebe în cărnaț. Și poprică, ieste și ai. Pui apă caldă până-n-tr-on drept cu carnia. Lași să hiarbă încet, incet până carnia să moaie binie. Și zoaftu mai scadie.
Atâta-i tăt! Da nu știi tu ce gust are friptura asta! Doamnie feri! Da cum amninoasă în casă când o faci!
Faci on pireu așe cum trebe, cu laptie, cu unt, cu groștior. Pui pireu în blid, faci on cuib în mnijloc și acolo pui carnie și cărnaț. Pui și o lingură die zoaft. Și nieapărat să ai oarece morătură. Că-i iarnă!
– Nu poți să o mănânci cu mămăligă?
– Da cum nu?! Bună-i și cu mămăligă. Da nu-i face mămăligă la Crăciun! Că ai vreme tăt anu ce vinie…
– Ai pus cam multă untură…
– Nu-i multă diefel! Că unsoarea dă gustu ala bun. Și nu-i musai să o pui în blid, că o poț feri.
La Crăciun făcieam on laboș mare cu friptură die asta. Pă duoauă-tri zâle. Ducieam laboșu pă tărnaț undie o pus Hilimon on credenț. Iera on jer! Noa și ducieam friptura afară. Da numa după ce legam câniele și încuieam mâțu. Punieam și fidieu pă laboș. Pă diminiață să sleie tătă unsoarea. Zoaftu ala bun die carnie să lăsa jos și să făciea ca și cocioanile. Unsoarea să sleieștie. O iei cu grije cu lingura și o pui înt-on văsuț la rece. Aceie unsoare o poț întindie pă ptită friptă pă ploaptân și aită! Ce mai bună unsoare! Că ț-am mai spus io, nimnică nu țâpam! Că-i păcat să țâpti munca ta…
Dumniezo vă-mbucure și vă țâie sânătoși!” (Mircea Groza).
Mangalia News, 31.12.2023.
