„De când m-am întors acasă, am un gol în stomac și mă frământă gândul că nu știu ce să fac cu timpul meu, dintr-odată, liber. Pe cât de extenuată am fost în ultimele zile și am așteptat momentul în care mă voi putea odihni în sfârșit, pe atât simt acum că aș da orice ca timpul să nu-mi mai fie liber și să revin în 2 Mai, un loc devenit în doar doi ani atât de familiar și familial, un loc în care mă simt cu adevărat acasă.
La fel ca anul trecut, cred că e necesar să las aici o mărturie despre ce am trăit alături de oameni care-mi sunt, deopotrivă, prieteni și mentori, companioni pe un drum pe care ni l-am construit împreună din dorința de a ne găsi și regăsi sensul într-o lume, de cele mai multe ori, potrivnică nouă.
Pentru mine, Festivalul de Teatru și Film „Șerban Ionescu” este o oază unică și emană prin toți porii entuziasm și pasiune, transformând orice clipă de cumpănă într-o șansă de a demonstra că avem forța să mergem înainte, chiar și în cele mai neașteptate și complicate situații.
În spatele celor 8 zile de festival se ascund luni de muncă neîntreruptă și zeci de oameni dedicați și perseverenți, față de care am încercat să-mi arăt recunoștința cu fiecare ocazie pe care am avut-o și tot nu mi se pare suficient, fără să uit vreodată să-i mulțumesc Magdei Catone pentru încrederea și generozitatea cu care ne-a învăluit în tot acest timp.
De obicei, îmi aleg cu greu cuvintele când vorbesc despre ceea ce fac, de teamă să nu-mi ridic un soclu de infatuare ori impostură, însă acum îmi vine ușor să laud și să aplaud, fiindcă nu mă refer la mine, ci la noi, așa cum cred că ar trebui s-o facem de fiecare dată când teatrul ori filmul este adus în discuție. Sunt arte colective, care nu se pot imagina și realiza în lipsa comuniunii. Dacă despre ele nu se poate vorbi decât la plural, nu știu cum altfel s-ar putea pune problema în cazul unui festival.
Că nu e ușor să creezi ceva de la zero poate înțelege oricine, dar mai important de subliniat acum mi se pare miracolul de a te înhăma la un proiect pe termen lung, fără să ai în spate o instituție publică de cultură, personal angajat și resurse, iar mai presus de toate astea, să te bizui pe o echipă la fel de tânără ca proiectul. Mi-aș dori ca demersul nostru să fie nu doar un exemplu, ci un imbold pentru cei și mai tineri decât noi, că lipsa unui context poate fi premisa de a ți-l crea după bunul plac.
Mulțumesc echipei, juriului, invitaților, voluntarilor, participanților, sponsorilor, partenerilor, oamenilor dragi care ne-au susținut și, în special, publicului! Promitem că e doar începutul, iar anul viitor vom face mai mult și mai bine, învățând din greșelile și reușitele acestei ediții, care nu s-a dezis nicio clipă de sloganul ei: la fel. aproape la fel. altfel.
Foto: minunații Albert Dobrin & Sabina Costinel”. (Edda Coza).
Mangalia News, 02.08.2023.
