ASTRONOMIE ŞI NAVIGAŢIE ASTRONOMICĂ – Florin Iordănoaia | episodul 2: METAGALAXIA | STELELE

0
1697

ASTRONOMIE ŞI NAVIGAŢIE ASTRONOMICĂ.

Florin Iordănoaia – Serial online dedicat navigatorilor. Episodul 2.

METAGALAXIA

Metagalaxia este reprezentatã de totalitatea galaxiilor observate pînã în prezent, a materiei extragalactice, fãrã a fi consideratã ca o unitate distinctã sau  limitatã. În afara materiei observate, tot în Metagalaxie au fost descoperite şi radiosursele extragalactice. Limita materiei obsevabile în prezent este de cca. 15.109 ani-luminã. Metagalaxia mai este consideratã şi ca o parte accesibilã a Universului. O caracteristicã importantã a Metagalaxiei este datã de urmãtorul fenomen: cu cît o galaxie este mai departe faţã de centru, cu atît viteza ei este mai mare, aceasta fiind denumitã şi deplasarea spre „roşu“. Metagalaxia nu este o unitate izolatã, ea se aflã în tangenţã cu alte metagalaxii de mãrimi diferite.

STELELE

Cei mai cunoscuţi aştri de pe bolta cereascã, cei mai fascinanţi şi mai numeroşi sînt stelele. Acestea au reprezentat în întreaga istorie a umanitãţii o permanentã provocare pentru studiu şi explorare.  Definiţia stelei este următoarea: se numşte stea corpul ceresc cu luminã proprie, format dintr-o masã de gaz aflatã la o temperaturã foarte ridicatã, datoritã reacţiilor termonucleare care au loc în interiorul sãu. Prin multiple observaţii confirmate prin cercetãri recente s-a constatat cã stelele se grupeazã în sisteme de stele sau sisteme multiple stelare. Aceste cercetãri vor duce la gãsirea rãspunsurilor multor întrebãri, care au fost puse pînã în prezent, în legãturã cu o serie de enigme sau aspecte neclare legate de apariţia, evoluţia şi sfîrşitul stelelor. În figura 1.3, este prezentată cea mai strălucitoare stea de pe cer, Sirius, din constelaţia Canis Major (Cîinele Mare).

Publicitate https://www.mangalianews.ro/

Fig. 1.3. Steaua Sirius, din constelaţia Canis Major. (sursa: https://www.space.com).

CLASIFICAREA STELELOR

Stelele se clasificã în funcţie de mãrimea aparentã sau de metoda de observaţie folositã astfel:

1).Clasificarea generalã în funcție de mãrime: stele mici (pitice albe), stele medii (Soarele), stele mari (Sirius) şi stele gigantice (Antares, Betelgeuse).
2).Clasificarea în funcţie de metoda de observaţie este urmãtoarea:
a).Stele simple, mai mult ca o excepţie decît ca o regulã (Soarele).
b).Stele duble, care se împart astfel:
-Optice, în care numai direcţiile componentelor lor sînt apropiate, între ele neexistînd nici o legãturã fizicã. În figura 1.4, este prezentată steaua Albireo, din constelaţia Cygnus (Lebăda), în apropierea căreia se află o altă stea.

Fig. 1.4. Stele duble optice. (sursa: https://skyandtelescope.org).

-Fizice, care se pot grupa astfel:
-vizuale,
-spectroscopice,
-fotometrice, acestea sînt împãrțite în douã categorii:
-variabile cu eclipsã, de trei tipuri: tip 1 (Algol), tip 2 (Lyrae) şi tip 3 (w Ursae Majoris).
-variabile fãrã eclipsã (elipsoidale).

c).Stele variabile, a cãror strãlucire aparentã variazã cu timpul, care se clasificã astfel:
-Stele variabile fizice (intrinseci), cu strãlucirea variabilã datoratã proceselor fizice, acestea fiind de douã tipuri:
-Variabile pulsante, de tipul: Cefeide, RR Lyrae, Mira Ceti.
-Variabile eruptive (stelele  nove, supernove, pulsarii), care la rîndul lor se grupeazã astfel:
-sursele de raze X (stea Rontgen), sau gaurã neagrã,
-nuclee stelare cu nebuloase planetare,
-stele pseudovariabile (variabile  cu  eclipsã) unde variaţia de luminã este aparentã  datoritã unui fenomen geometric, nu fizic (eclipsarea reciprocã a componentelor lor).

3). Clasificarea în funcţie de relaţia dintre spectrul şi luminozitatea stelelor, diagrama H-R (Hertzsprung-Russell), în care se folosesc 7 clase spectrale de luminozitate, astfel:
-Clasa de luminozitate I (cu subclasele I.a, I.b), formatã din stele supergigante.
-Clasa de luminozitate II, formatã din stele gigante strãlucitoare.
-Clasa de luminozitate III, formatã din stele gigante (normale).
-Clasa de luminozitate IV, formatã din stele subgigante.
-Clasa de luminozitate V, formatã din stele aflate în secvența principalã (stelele pitice).
-Clasa de luminozitate VI, formatã din stele subpitice.
-Clasa de luminozitate VII, formatã din stele pitice albe.
În ultima perioadã au mai fost fãcute şi alte clasificãri ale stelelor cu ajutorul unor noi metode de observaţie. Aceste noi metode sînt într-o perfecţionare permanentã, în funcţie de evoluţia instrumentelor de observare.

MN: Primul episod al cursului de ASTRONOMIE ŞI NAVIGAŢIE ASTRONOMICĂ, dedicat navigatorilor, prezentat în serial de ziarul onine Mangalia News, poate fi vizualizat AICI.


Mangalia News, 06.11.2020.



piese-auto-mangalia.ro

lensa.ro


Leave a Reply