DE CE E ATÂTA KITSCH ÎN MARAMUREȘ?
Daca eram din Maramures, muream cu ei de gat. Cu toti primarii, cu toti inutilii care s-au perindat pe la Turism. Imi crapa obrazul de rusine ca zona Maramures a ajuns sa fie infestata de kitsch in halul asta.
De la Cluj pana la Viseu de Sus, am facut vreo 6 ore. 90 % dintre turisti merg la Viseu de Sus sau trec pe aici, pentru mocanita. Cand am ajuns, morosanul de la pensiune mi-a zis ca am avut noroc.
–Daca lucrau pe un sens, faceai o zi.
Pe cat de frumoasa e natura, cu dealuri aruncate din loc in loc, capite de fan, animale… pe atat de infecta e soseaua. Rupta, zdrentuita, blocata din loc in loc. N-o sa ma mai vait niciodata de drumurile din Iffov.
“Hai, ca merita!” mi-am zis. „Ajung in bijuteria aia de Viseu, care arata ca in pliante si totul e bine!” Trei zile m-am uitat la poze pe net. Trebuie sa fie ca in basme, imi zic.
Si ajung la Viseu. Caut din priviri casele frumoase de lemn, portile maramuresene. Nu-s. De fapt, e una, ascunsa in spatele unui magazin central urias, de sticla. Langa ea, o casa oribila, rosie ca focul si cu mult inox. Ca si cum poarta striga sa fie salvata. Ca aceasta, din Dragomiresti:
-Magazinul e ca la mall la Bucuresti! imi zice un localnic.
-Aha!
Apoi ma lovesc din toate partile, gata sa ma puna la pamant: magazine cu chinezarii, case hidoase, cladiri de un kitsch evident, bare de inox, popice la balcoane, ca in Ferentari, masini cu numere de Italia cu muzica data tare si parcate pe mijlocul strazii. Intreb daca am ajuns la Viseul de sus, ca as vrea sa fiu sigur.
-Aici este, da! Bine ai venit la noi, in Maramures!
Oamenii foarte faini, prietenosi. Mai putin unul, tot cu numar de Italia. Posesorul unei case mov, din centru.
-Aicea n-are gust romanii, asta casa! Ca la casele de lux in Padova.
Ma uit la enormitatea mov, rasarita intr-un loc unde ma asteptam sa vad case de lemn sculptat si imi vine sa vomit. Si o iau la pas. Inca o strada, inca una. Case roz, mov, de un prost gust monumental, amestecate printre case de lemn si piatra. Inca nu vomit, ca am stomacul tare din Bucuresti. Un Disneyland facut fara gust, parca de Vanghelie, combinat cu China Town al lui Pandele.
Astea erau casele de lemn din Viseu???
-De mancat? Mancare romaneasca, de aici, cu specific…
-Aicea sa, la Casa Mia, Mia Amore pizzeria si inca…
Am fugit, inainte sa imi insire toate pizzeriile din oras si am ajuns la mocanita.
-Ce se poate face in Viseu? o intreb pe domnisoara de la bilete.
-Cam ce doriti?
-Cam doresc asa, ce stiam eu ca e in Maramures: sa vad case frumoase de lemn.
-Apai numa’ asa, sa mai mergeti pe strazi si mai vedeti cate ceva.
-Sa vad mesteri populari. Am citit ca-s mesteri populari multi.
-Sunt.
-Unde se pot vedea? Ateliere de vizitat?
-Sunt acasa la ei sau la Bucuresti, la Muzeu Satului. Nu exista un loc unde sa se poata vedea.
Englezilor de langa mine le-a picat moaca. Atata drum! Sperau totusi sa aiba noroc la Sighetul Marmatiei. „Poate acolo nu e rahatul asta!” Mi-e frica sa le dau sperante. Le spun ca dealurile sunt superbe, ca natura e faina. Sa se uite asa, in zare, si mai putin in sate.
-O piata cu produse traditionale, de casa?
-Numa’ magazinu’ din centru.
-Ala de sticla, cu chinezarii?
-Ala. Dar cu mocanita o sa fie frumos! o sa vedeti!
-Daca-s numai dealuri, o sa fie splendid! Si acum, ce pot face in Viseu?
-Numa’ la piscina sa mergeti. Atat. Sau sa faceti un gratar pe undeva.
E frumos sa ne laudam cu Maramuresul, cu frumusetea locurilor, sa ne desfatam privirea privind capitele si dealurile, dar, in acelasi timp, ne batem joc de el! Da-o… Nu ma intelege gresit. Natura e senzationala.Si unele creatii ale omului. Dar… biserica de lemn ingradita de casa galbena, cu balcon cu bare de inox, a primarului?! WTF?!
Daca eram morosan, daca eram din zona, acum eram la Guvern, injurand in toate limbile pamantului toti ministrii turismului. Iar a doua zi mergeam la primarii care au fost in Viseul de Sus si le bagam pe gat toate proiectele alea de case mov, roz, cladirile de sticla pe care le-au aprobat. Cum sa dai aprobari pentru mizeriile alea? Cum sa fii ministru al Turismului si sa nu fii in stare, in atatia ani, sa iti dai seama, ca e nevoie de o piata central, in Viseu, unde sa vina mesteri populari, o strada pietonala, un loc unde sa se vanda produse traditionale?! Cum sa fii ministru si sa fii atat de prost?
Cum sa fii primar si sa fii atat de prost, incat sa iti bati joc de arhitectura aia superba???
Daca eram morosan, luam toata chinezaria din jur la lovit cu parul, sa matur din cale tot kitsch-ul care a infestat Maramuresul. Natura e senzationala! Este, din punctual meu de vedere, cea mai frumoasa zona din Romania si una dintre cele mai faine din Europa. Dar ce a putut sa faca aici animalul numit om e de nedescris. Bisericile de lemn, senzationale, abia mai respira, ingropate in prost gustul din jur.
Lasati pozele de pe net! Maramuresul e fain in locurile in care muncesc oamenii simpli, pe deal, intre capite. Pensiunile bune sunt perle rare, restaurantele autentic romanesti sunt ca Fata Morgana. Tot ce au facut oamenii in ograda lor e fain, dar tot ce au facut reprezentantii statului roman e infiorator. Drumuri-cucu, case-infecte, turism organizat-pu*a!
Turismul e intamplator in Maramures, nu este un rezultat al unui plan national. Dragnea isi pune clop si pozeaza in morosan. Frumos, mai ca plang. Dar nici el, nici alti pesedei, penelei, pedei sau ce au mai fost nu au facut nimic pentru zona asta.
Constat, cu mare durere, ca suntem atat de prosti, incat daca aveam Sagrada, Turnul Eiffel si alte minuni reuseam sa le ingradim cu sarma ghimpata si sa facem impracticabil drumul pana la ele. Si se le vopsim mov! Cu Maramures am reusit, l-am umilit. Si mor de oftica!
Imi crapa obrazul de rusine ca tara asta frumoasa e locuita de niste oameni care aleg sa ii reprezinte alti oameni cu atata prost gust si atat de nesimtiti.
Mai mult, în cronicipebune.ro. Silviu Iliuta, 5 februarie 2018, facebook.com/cronicipebune
