Viorica Bălteanu: EROINA EROINELOR E ROMÂNCĂ (III)
Am promis că voi aduce argumente suplimentare despre adevărul din titlu, deoarece Ecaterina Teodoroiu a reunit România, inclusiv după vitejeasca ei moarte prematură, mai mult decât oricine. Iată cum!
Regina Maria Întregitoarea de ţară i-a purtat oltencuţei din Gorj o afecţiune maternă, chiar şi pentru că era mai mică numai cu trei luni decât prinţul moştenitor Carol (viitorul rege Carol al II-lea), primul ei născut. A preţuit-o ca destoinică cercetaşă, ca inimoasă infirmieră de război, ca unică femeie-combatant ajunsă ofiţer în marele Război şi căzută în bătălie. N-a uitat-o, nici după prematura plecare la cele veşnice.
Din voia Reginei-soldat, artistul muscelean Dumitru Măţăoanu (1888-1929), fost student al lui Dimitrie Paciurea, a sculptat splendida statuie în mărime naturală inaugurată cu fast regal deosebit, în 1925, la Slatina. Lucrarea din bronz ne-o arată pe temerara luptătoare exultând, într-un salut cu cascheta metalică în mâna dreaptă ridicată spre cer şi cu puşca în mâna stângă. Este limpede: Cătălina ne vrea aidoma ei: curajoşi, cu mintea vie, devotaţi patriei. Ceea ce nu s-a văzut, în n 6-7 octombrie a.c., când pervertiţii şi minţile încetuţe au boicotat referendumul pentru familie. Plină de entuziasm juvenil, Călălina o întâmpina cu bucurie pe Suverană, de fiecare dată, chiar şi grav rănită fiind, pe patul de spital: venea dintr-o familie frumoasă cu opt copii, ar fi vrut să fie ea însăşi mamă, făcuse şcoală spre a deveni învăţătoare. Iar Regina adusese pe lume trei băieţi şi trei fete. Credeau cu tărie în viitorul Ţării, care sunt tocmai copiii.
Sculptorul bucureştean Vasile Ionescu-Varo (1887-1966) este autorul monumentului splendid din Brăila, dezvelit în anul 1928. Sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu dă semnalul de luptă cu sabia în mâna dreaptă, chemându-şi ostaşii cu gestul mâinii celeilalte. Monarhul Carol al II-lea l-a decorat cu ordinul Meritul Cultural, în anul 1931, pentru operele dedicate eroilor din Primul Conflict Mondial. Lucrarea a fost ostracizată de bolşevici, fiind mutată, repetat, pierzându-şi soclul originar, pe care era scris Nihil sine Deo! Deşi restaurat special pentru Centenar, monumentului nu i-a fost redat mişcătorul motto al Casei Regale a României. Or fi atei chiar toţi şefii locali din judeţul dunărean?
Capodopera lui Oscar Han (1891-1976) intitulată BIRUINŢA o înfăţişează pe Eroina de la Jiu ca zeiţă a Victoriei (Nike*, în mitologia greacă). Are braţele ridicate deasupra capului, cu sabia în poziţie verticală, mulţumind Tatălui Ceresc pentru izbândă. În prezenţa Regelui Carol al II-lea şi a Marelui Voievod de Alba Iulia şi Cneaz de Oraviţa, Mihai al României, în septembrie 1934, monumentul a fost finanţat de fabulosul ziarist Pamfil Şeicaru, originar din Buzău, în toamna anului 1916, îngropat de viu de un obuz duşman, salvat de către camarazi. Profund creştin, marele jurnalist interbelic a construit din banii lui Mănăstirea SFÎNTA ANA, pe Dealul Moţului (Orşova), aducând mulţumire Creatorului. Pângărită de bolşevici, a fost readusă la strălucirea meritată de Patriarhia Ortodoxă Română, cu începere din 1990. Emoţiile pe care le ìncerci, acolo, sunt unice, iar măicuţele sunt admirabile!
Excelenta sculptoriţă Miliţa Petraşcu (1892-1976) s-a născut la Chişinău, L-a avut ca mentor pe Constantin Brâncuşi. Este realizatoarea admirabilului mausoleu unde se odihnesc, de 81 de ani, osemintele cutezătoarei luptătoare. Basoreliefurile şi altoreliefuri cioplite în travertin de sculptoriţă evocă momente ale exemplarei scurte existenţe a Eroinei. În 30 octombrie 1983, a fost dezvelit monumentul ridicat pe locul unde fusese, iniţial, îngropat trupul sublocotenentului erou Ecaterina Teodoroiu; un obelisc de aproape trei metri. Iniţiativa a fost a localnicilor Gheorghe Pătrăşcan şi Constantin Graur.
Translatarea se realizase în iunie 1921 ― la împlinirea unui secol de la revoluţia lui Tudor Vladimirescu ― printr-o ceremonie grandioasă dorită de Casa Regală, vagonul mortuar fiind ornat pentru mare doliu naţional, iar ― în fiecare gară, între Focşani-Bucureşti-Tg. Jiu ― fiind organizate onoruri militare. 16 ani mai târziu, a fost inaugurată opera Miliţei Petraşu, în prezenţa Regelui Carol al II-lea, a premierului Gheorghe Tătărescu, a PS Veniamin, episcopul Râmnicului, a peste 40.000 de oameni veniţi din toată România, între care mulţi foşti combatanţi din Marele Război. Fiorul sufletesc a fost coral, cu accente de sfinţenie.
Funeraliile naţionale au reunificat Ţara. Mi-ar fi plăcut mult, am sperat ca acest lucru să se repete la Alba Iulia, anul acesta. Din nefericire, s-au găsit câţiva smintiţi care au fluierat autovehicolul Jandarmeriei Române la parada militară. În creierele netede nu încap idealuri precum iubirea de patrie, respectul pentru eroii neamului, care s-au sacrificat cu sutele de mii pentru pământul sacrosanct al României dodoloaţe, bolovanii bipezi nu se simt deloc responsabili, nu cunosc grija pentru viitorul naţiunii (rana vie lăsată de boicotarea referendumul pentru familie nu se va putea închide niciodată).
Şi ceilalţi artişti care au creat sculpturi dedicate tinerei eroine provin din diverse ţinuturi româneşti. Octav Iliescu (1916-1981) era botoşenean. A fost, la Bucureşti, studentul profesorilor universitari Ion Irimescu, fălticenean şi Elisabeta Hette (1906-2002), basarabeancă, al cărei soţ, tot plastician de valoare şi universitar important a fost francezul Richard Hette, născut în Piatra Neamţ, pasionat, la rându-i de mari figuri ale istoriei noastre.
Continuând, vom preciza că excelenta sculptoriţă şi profesor universitar Iulia Oniţă (1923-1987) era de loc din Dorohoi, l-a avut ca maestru pe Cornel Medrea. S-a încumetat ― cum făcuse Miliţa Petraşcu, în perioada interbelică ― să cioplească piatra, ba chiar a devenit, mai târziu, victima trudei sale de artist cu vise urieşeşti. Dar Transilvania? Banatul?
Pe Mihai Teodor Oteanu, pictor de mare talent, atras, şi de sculptură, originar din Luduş, nu l-a lăsat inima să uite de sacrificiul suprem dat de Cătălina cea neînfricată. A făgăduit că vom vorbi despre aceste lucruri şi despre câte altele, ca invitaţi ai realizatoarei TV Veronica Balaj, îndată după Sfintele Sărbători ale Naşterii Domnului Isus, la începutul anului 2019, an când Urbea de pe Bega va marca un secol de la eliberarea Banatului de sub o vremelnică ocupaţie sârbească. Inclusiv publicul mai reticent faţă de vernisaje, galerii de artă, muzee va fi bucuros să-i admire lucrarea. Cunoscutul plastician a studiat în Cluj-Napoca, dar trăieşte de patru decenii în Timişoara, unde are prieteni de nădejde, un public sensibil.
Fireşte, nici generaţia prospăt pornită la drum nu poate rămâne indiferentă la un asemenea model de fierbinte patriotism. Născut în Piatra Neamţ, dar trăitor cu familia sa, în Timişoara, de la vârsta de trei ani, unde a absolvit Facultatea de Arte a Universităţii de Vest, artistul vizual Răzvan Andrei Băncilă este autorul unei lucrări picturale intitulate EROINA DE LA JIU, tablou realizat în anul Centenarului Unirii celei Mari şi Sfinte. Lucrurile nu se vor opri, aici, cu certitudine.
Să nu uităm: Tripticul de la Tg. Jiu al genialului Constantin Brâncuşi, tot în onoarea eroilor din Marele Război a fost realizat!
Trăiască România, ce va redeveni dodoloaţă, cu voia Domnului şi iubirea de glie a oamenilor integri!
(Foto generic: Crucea de pe Caraiman, instalată în anul 1928, spre a cinsti militarii Armatei Regale a României, care-au trecut munţii, pe Valea Prahovei, eliberând zona oraşului Braşov).
Viorica Bălteanu, decembrie 2018.
MN: Articolele semnate de prof. univ. dr. Viorica Bălteanu în cotidianul online Mangalia News, pot fi vizualizate aici.
Mangalia News, 23.12.2018.
