Florentina Loredana Dalian:
    Domnișoara Nimeni – Poezii

    0
    1024

    Florentina Loredana Dalian: Domnișoara Nimeni – Poezii.

    Desculţă

    Fetiţa umblând desculţă
    prin lanul de grâu,
    îmi face un semn peste timp –
    îmi spune c-ar fi momentul să devin femeie.

    Cum să-i explici unei fetiţe
    că tu ţi-ai uitat sufletul
    prin lanul acela încă verde,
    printre păpuşile din cârpe,
    înfăşurate pe linguri de lemn?

    Că oamenii mari nu te acceptă
    aşa neorientată, inadaptată,
    cu sufletul la vedere,
    plecată cu sorcova
    într-un timp căruia nu-i mai aparţii?

    Publicitate https://www.mangalianews.ro/

    Ei doar cumpără-vând,
    cumpără-vând,
    când şi când mai oferă
    şuturi în fund,
    când şi când mai joacă oina
    cu sentimentele tale,
    asta în cazul în care nu le fac ţintă
    a pietrelor.

    Îi fac semn fetiţei
    lasă, poate altădată.
    Ridică din umeri –
    treaba ta!
    și aleargă mai departe prin lanul de grâu
    cu gândul la vremea
    când va fi şi ea mare…


    Remember

    În anul acela se dăduse decretul –
    toată sămânța va rodi!
    Incertitudinea tindea către zero
    și om m-am făcut!
    N-am stat mult prin capitala poleită,
    am fugit după foșnetul ierbii,
    după cumpăna fântânilor,
    după sunetul tălăngilor, seara.

    Am crescut odată cu pomii,
    iar în hămăitul câinilor de pe strada fără nume
    mi-am asumat noroaiele pământului
    și gustul sărat al lacrimilor mamei,
    zborul fluturilor în absența tatălui.

    Lumea era frumoasă în toată urâțenia ei.
    Astăzi, caut cu ochii copilului
    frumusețea aceea parcă tot mai stinsă.
    O mai găsesc uneori
    prin vreo cruce căzută-ntr-o rână,
    prin mireasma iasomiei și-a reginei-nopții,
    prin bolta cerească, prin vreo tufă de liliac.
    Dar cel mai mult mi se face dor căutând-o
    în ochii oamenilor.

    Viața și-a tras rochie nouă,
    mai scurtă, tot mai scurtă,
    iar mie îmi vine să-i spun:
    „nu-i frumos să ți se vadă lenjeria,
    mai trage și tu de rochia aia puțin!”


    Noapte peste sat

    Când noaptea cobora peste sat,
    mă adunam și eu de pe drumuri,
    obosită de-atât alergat prin orz,
    până departe, la șosea.
    Toată lunca era a noastră
    și noi, ai ei.

    Ne primea cu brațele deschise,
    copii ai soarelui și-ai câmpiei.
    Când noaptea cobora peste sat,
    se întâmpla o liniște
    pe care câteodată o caut
    în lada de zestre a copilăriei.

    Florentina Loredana DALIAN.


    (Din volumul de poezii „Domnișoara Nimeni”, editura „Eikon”, București 2017).
    Cartea poate fi procurată din librăriile on-line și de la editură: librarie.net/p/297403,
    carturesti.ro/carte/domnisoara-nimeni,
    emag.ro/domnisoara-nimeni-florentina-loredana-dalian


    Mangalia News, 03.11.2018.



    piese-auto-mangalia.ro

    lensa.ro


    Leave a Reply