Husky… și Grasu’ sau Marțianu’ samaritean. Din Demehașiste – Schițe interzise, autor Sebastian Ursu.
Husky…
Cine latră şi nu muşcă
Înghite doar o găluşcă,
Dă pe gât numai o duşcă
Şi se-nchide într-o cuşcă.
Poate că nu ştiai… Husky este numele unei rase de câini nordici. Talie medie, dar deosebit de inteligenţi şi puternici, fiind considerați şi câini de muncă. Asta se datorează faptului că le place să muncească efectiv.
Nu îţi spun asta degeaba. Trebuie să ai un punct de plecare pentru ce intenţionez să îţi relatez… Vezi, noi, navaliştii, suntem forţaţi să fim puternici… Luptăm cu fiarele, frate… Tabla groasă… De aceea, navaliştii din ziua de azi au nevoie de idoli, de exemple pentru a-şi putea depăşi limitele… Bine, şi de puţină corecţie din partea companiei, că altfel nu se poate. Domnule, pentru asta, mă gândesc şi la existenţa departamentului specializat HSE, în traducere liberă şi pe româneşte haschi de la protecţia muncii… Lumea rea îţi găseşte nod în papură pentru te miri ce…
Da’ de unde până unde? Păi, nu-i niciun secret… Băieţii ăştia, domnule, au fost antrenaţi de un lup de mare bătrân. Obedient ce-i drept de unde şi alura de lup domesticit gen husky. Bine, nu prea mai avea el… colţi şi blana în ultimul timp, da’ şi când fusese tânăr… Doamne…, tremurau docurile în faţa lui când ieşea din birou… porţile se-ncuiau de frică şi hoţii se predau singuri la agenţii de pază.
Băi, pun câinii pe voi, bă! îl auzeai tunând şi fulgerând prin şantier. Şi câinii săreau, muşcau şi întocmeau procese-verbale. Da’ aveau şi tehnică dom’le… că-i învăţase meşterul… Uite vezi pe unu’ fără cască, arde-l, frate!… Îl vezi a doua oară cu casca, arde-l din nou, că n-are şnurul prins sub bărbie… Exigență, tăticule, că ăştia aşa învaţă… Bătaia e ruptă din rai… Vorba lupului: „Băi, să-ngheţe în faţa ta, cum îngheață broasca în fața şarpelui…”
Ce-i drept e drept… Că era corect omu’ (de fapt lupul, că la el mă refer)… Niciodată nu punea fiola la un salariat fără să o testeze el întâi… Să vadă, cred, dacă arăta corect… De aia se şi sacrifica, frate… Ori consuma ceva înainte, ori consuma de cu seara până-nspre dimineaţă, că trebuia să verifice aparatele, omule… Trebuie să înţelegi că nu prea erau bani pentru calibrare specializată şi mai e şi treaba cu muștiucu’… că el folosea întotdeauna acelaşi muştiuc cu care îi testa şi pe alţii… că erau limitate la număr… caracter ce mai…
O viaţă de luptă vitregă, omule, până când primi dunga lată la cască… Dar s-au arătat şi roadele muncii… Şi ce satisfacţie, frate, să-ţi priveşti dunga lată în oglindă, în timp ce-ţi aranjezi mustăcioara… Don Juan sau Don Quijote? Nu puteai să-ţi dai seama, însă cred că încerca un soi de celebritate la două capete…
Asta până într-o zi… când intră în „săptămâna altfel”, frate… Ghinion curat… Că, vezi tu, el nu prea mai latră în ultimul timp cu intonaţie gen „Conglez Style” şi nici balcanic nu mai hăulea… Lumea bună îl privea cam ciudat în ultimul timp… Şi, sensibil cum era, s-a introvertit şi s-a consumat până… dispăru din peisaj ca şi când n-ar fi fost…
Păcat… lupișorii flămânzi… S-au tot perindat îmblânzitori cu inima mare, îngrijitori cu stil pe la conducere… da’ nimic… Husky, tot husky, nu ştiu decât de un singur stăpân… Loiali până în măduva din coloana vertebrală… Păcat! Mare păcat… că şi lupii trebuie hrăniţi din când în când… Unii din elită au plecat… echipa s-a’mpuținat… oamenii s-au sesizat… autoritatea le-a secat… numele li s-a uitat…
Lume rea, dom’le… că zic unii că li s-ar fi preschimbat denumirea din Husky în Yorkshire terrier, că mulţi din ei au plecat peste… mări şi țări…
Grasu’ sau Marțianu’ samaritean
Tre’ să fii obiectiv,
Când totul e relativ
Şi n-ai să rămâi captiv,
Dacă eşti prea milostiv.
Ce să spun? Îmi iubesc colegii cu bune, cu rele, însă nu mă împrietenesc cu oricine. Chestie de etică sau safety… în sfârşit. Oricum, cea mai bună relaţie este de prietenie platonică. Sincer, nu trebuie să pui suflet în orice. Uite, prietenul meu de la SSM… Suflet mare… omul ăsta, domnule, face eforturi, pune suflet, aduce de-acasă să fie bine. Îşi ia amenzi în numele companiei şi… respect… Scuze, cu „R” mare.
Băi grasule, zice… Ce naiba să fac, mă, că nu mi-au aprobat buget pentru protocol. Uite că fetele alea de la „ISO” nu beau, frate, decât sucuri naturale… Ăştia chiar nu-nţeleg? Acum trebuie să cumpăr. „Cumpără, grasule”, răspund, că aşa poate-nțeleg, am continuat… Da’ de unde… L-am încurajat aşa, într-o doară… La noi, înţelege, domnule, cine ce vrea… Doar nu era să-i stric inima omului…
Nu vezi, mă, că totu’ e de-a-ndoaselea… răbufneşte din nou. Că, dacă nu iese bine, e vina mea… Dacă iese bine, intru eu în gaură… Poftim, e corect?
Băi, nu e corect, sincer să-ţi spun… da’ ce să-i faci, n-ai ce face… Mă gândesc, păcat de el, săracu’, că pune suflet, cum spuneam… Mă uit la el cum înţelege el lucruri la care alţii nici nu se gândesc. Cred că de aia n-are succes… Jupânii, când te văd mai isteţ, pac îţi dau la gioale, că aşa e politica navalistă domnule…
Eu i-aş spune pe şleau: „Auzi, bă, grasule, nu te plânge, mă, că decât să intre compania în faliment, mai bine intră un om… şi apoi, necazu’ te face vigilent”. Acum pe bune… Uite… Ditamai omu’ cu experienţă se consumă pentru nişte fiţe de la „ISO”, puse pe făcut bani… Păi, de aia te amendează pe tine, frate… măi, poate tu le dai suc natural şi ele vor de alea acidulate… Trebuie să fii inspirat, frate…
Mai deunăzi, mă-ntâlnesc din nou cu el. Negru la față… tăciune. Se plimba pe holul administraţiei… mai să intre-n mine fără să mă vadă… mai vorbea şi singur… că m-am apropiat de el şi aud… „Semnează mă, semnează…” Da’, ce-ai păţit, grasule? întreb… Aoleu, grasule, tu erai? răspunde… Am venit cu raportu’ să decontez amenda… Ce amendă, frate?… Fiţele alea de la „ISO” ne-au dat amendă, cu tot cu sucuri şi altele. Păi, zic, ce te interesează, să plătească compania… Păi, să plătească, că amenzile le primesc eu, că sunt responsabil…
Aşa, şi nu ţi-o plăteşte, sau ce? că parcă eşti prea agitat aşa… nu mai eşti tu… Mă, băiatule, mă, tu te îmbolnăveşti cu stresu’. Ai fost cu raportul la semnat? Fost, zice… Şi? Şi mi-a zis că nu ştie ce să facă, să semneze sau nu, că, oare, totuşi nu se putea să fie şi bine?… Aha, zic… Şi acum aştept, să vedem…
Mă uit la el, parcă avea o lumină ciudată în ochi… Uşa se deschide… Secretara ține un raport în mâna… Nu se aprobă, aud… „Au!” mă gândesc, să vezi acum… Mă grăbesc să părăsesc zona, că se lăsa cu intemperii… Deodată, aud parcă în surdină… „Nu se aprobă? nu-i nimic. Lăsaţi…” Întorc capul: „Băi, frate, gândesc, extratereştrii sunt printre noi, garantat… Aşa nu-i normal! Băi, şi ce băiat bun era grasu’… Nu m-aş fi gândit… nici gând!”
MN: Cu acordul autorului și al Editurii Coresi Publishing, cotidianul online Mangalia News publică mai multe Schițe interzise – DEMEHAȘISTE, semnate de Sebastian Ursu, el însuși un fost demehașist. Episoadele publicate de Mangalia News pot fi citite aici.
Pentru a-și procura volumul DEMEHAȘISTE – Schițe interzise, cititorii din România pot folosi acest link al Editurii Coresi. De asemenea, pot veni direct la Editură, pot suna la telefonul 0722 156 408, sau pot scrie la [email protected] sau [email protected]
Mangalia News, duminică, 16 septembrie 2018.
