Momeala perfectă – povestire pescărească de Sebastian Ursu.
Două părți mălai și o parte făină… nu-i greu… Iese o pătrățică perfectă, frate, … nici prea moale, nici prea tare… randament curat… lumea nu știe… da când ajungi pe baltă toți se miră ce monștri prinzi… De ceva timp o colorez, o fac roșie, c-am citit eu pe net că, cică, barosanul o vede mai bine, pun și ceva esență de usturoi, da la final, ca să se simtă mai bine…
Amatorii nu știu, pătrățica e pătrățică, frate și gândește-te că, dacă mai e și de casă…, ce să mai… că doar nu numai nouă ne plac produsele astea bio…, lucru verificat personal nu vrăjeală de doi lei…
Pe el și pe mama lui, stai să vezi, nenicule, acuma, cum te lucrez eu… Zi de concediu… Doamne, ce zi de vis! Vântul – nici prea, prea, nici foarte foarte, câțiva norișori plutesc în derivă chiar prin fața soarelui… temperatura perfecta… Așa că… mămăliga în portbagaj …
Deschid poarta, urc în masina… Să fi uitat ceva? Cobor… mămăliga în portbagaj, fixele, minciocul, juvelnicul… Aaaa, era să uit… o făceam de oaie chiar acum și trebuia să mă intorc… Țigările de pe frigider… n-ai țigări la peste n-ai ce cauta… Pescarul nefumător e ca sturionul fără icre, scuzați comparația dar e chestie de valoare, mă intelegi… Și chestia cu întorsul știe toată lumea că nu-ți mai merge cum trebuie…
Toate bune și frumoase… da mama ei de viață în orașul asta chiar că nu mai ai unde să dai cu bățul, adică să pescuiești, știi dumneata… asta e ce să-i faci… ultimul loc la stăvilar!… să mergem că nu se știe niciodată ce monștri poți să scoți de acolo… și mai e ceva… lumea nu prea știe locul și cum stă treaba…
Viteză… cum ajungi la Saturn faci dreapta, apoi stânga si… ei lasă că doar no să vă zic eu toate locurile… în sfârșit parchez mașină și dau să cobor… Fir-ar al naibii!… un cetățean priponit chiar pe locul meu… Extraordinar domnule, ce ghinion…
Salut! Ia zi vericule, merge treaba? îl întreb pe cetătean… Domnule, răspunde ți-o spun cu mâna pe inimă am avut două trasaturi… nu mi-a venit să cred… Adică? întreb Pluta scufundată și monstrul direct în stuf, răspunde, pe onoarea mea l-am simțit la mana… mare frate ce mai…
Mă gândesc ” Băi s-ar putea să aibă dreptate omul că eu anul trecut am luat vreo doi, trei peste două kg da eu stiu” zic: Te deranjează dacă…?… Aaa, ba nu, din contră, abia mai schimbăm câte o vorba și cine știe dacă intră vreo unul ne ajutăm reciproc…
Buuun… Scaunul trebuie așezat perfect perpendicular pe fixa… Așa deci… mă uit la om, mă uit unde aruncă fixa… ”Asta e domle nu știe locul”, mă gandesc… ”da lasă-l în pace că doar n-o să-i deschid eu ochii chiar acum”… juvelnic, mincioc… fixa și mai cu seamă, mai cu teama, să nu se vadă în detaliu, piesa de rezistenta… mamaliga…
Da, la ce dați? Mă întreabă… ”Bag de seamă, mă gândesc, că are ochiul format… Mămăligă, zic, mi-a făcut-o cineva care trebuia să vină da n-a mai venit… Aha, roșie pentru crap, completează omul… ”Bai fir-aș al naibii de unde m-am procopsit eu cu expertul ăsta? Hmmm!”
Da, dumneata, întreb, dumneata, la ce dai? La pâine, răspunde… Cu puțîn șofran?… zic să nu creadă că-s chiar prost… Da puțina culoare că n-am avut altceva… știți eu vin direct de la muncă… Mda asta e ce să-i faci…
Acum pescarul adevărat știe mersul… ochiul merge în toate direcțiile… ia să vedem … are fixă bună, fir bun… mda pluta culisantă să poată arunca mai précis… înaintaș… un cârlig… la fel că mine… Aha! e carligul prea mic de aia l-a scăpat… da nu-i zic nimic… nope… fiecare cu stilul lui… doar știi vorba aia ”Peștele tău nu-l prinde nimeni”…
Scot vreo 4-5 pătrățele nu mai mult ca să nu-l prindă păcatul să-mi ceară cumva… Armez, arunc fixa… liniște, mormânt… n-am stat prea mult timp… pluta la apă…mâna pe fixă… mă opintesc dintr-o dată și scot dintr-o mișcare o mândrețe de ciortan la vreo 800 gr… mă uit la cetățean… asa, înțelegi dumneata…
Mda! Zice, păcat de el, putea să mai crească… Da are tot timpul, răspund… eu pe ăștia nici nu-i iau că-i păcat de Dumnezeu… pun mâna pe el îl scot din cârlig și-l arunc înapoi în baltă… ”Dolofanel mă gândesc, al naibii și ăsta auzi ”păcat de el”… ce să zic…” Acum parcă-mi părea rău că i-am dat drumul… Dar nu-i nimic, lasă că vine fratele lui mai mare…
Pac… pluta pe apă… pluta lui… Pune mâna pe fixă și trage… ciortan… Cetățeanul se uită la mine… Ciortan! zice puțin mai mare… ăsta-i numai bun… îl ia și îl bagă în juvelnic…
”Ia te uită la ăsta ce-mi face, mă gândesc…” dar n-apucai să-mi termin bine gândul și scot și eu unul… 700 gr… Ptiu, frățioare m-a luat cu năduf… îl iau din cârlig și-i dau drumul…
Deja trei ore și n-am luat nimic… ăsta de lîngă mine, uite așa, unul și unul, vreo zece bucăți… îmi zvacneau tâmplele de la căldură că de altceva nu cred… ”Ce să-i faci frate nu-i lucru curat…” pun mâna pe pătrățică miros.. ”da, usturoi … cea mai bună pătrățică din lume frate… Băi, azi cred că nu vrea la pătrățică, mă gândesc…”
Nu cred că pune botul la pătrățică, zice cetățeanul, vrei niște pâinică? Ei, dacă ai mai multă zic, da-mi puțina… Da, tu vrei niște mămăligă? Mai ai? Mă întreabă… Da frate ia de aici… facem schimb așadar… și mai cu tragere de inimă, mai fără, pun un gogoloi în cârlig și-arunc… Nici n-apuc bine să așez undița jos că și plecă pluta într-o parte de ziceai că se plimbă pe bulevard… Trag … greu, frate, greu… băi ești nebun, monstru, frățioare…
Cetateanul de lângă mine, sare cu minciocul să mă ajute… Bagă-l așa, zic… așa, așa pe dedesubt… să nu scape… Nici n-apucai să închid gura, că animalul îmi rupe linia și se face nevăzut sub ape… Să mă duc după el în apă, nu alta… noroc că m-a ținut cetateanul… de braț… Stai dom-le liniștit… lasă, lasă că vine altul… Nu mai vedeam, nu mai auzeam… așa ceva să mi se întâmple chiar mie… exclus, frate… făcusem spume la gură și eram tot o apă… cetățeanul îmi dădu să beau o gură de cafea… ”Mai scade tensiunea”, zice…
Cât sunt de mare, am căzut în scaun, mai, mai să-l rup… Ehee… cine zice că pescuitul nu-i un sport de contact nu știe ce zice… Mare, domnule, declară cetățeanul, maree, ce să mai… n-am crezut că sunt așa animale în lacul asta…
Eii, asta e până la urmă, completez eu resemnat… mai bine strâng și altădată poate o fi mai cu noroc… Da, zice și cetățeanul… Eu mai stau că-i păcat și cine știe… Da, răspund cu jumatate de gură… Omul pune pătrățică în cârlig și-aruncă…
Eu, cu sculele la subțiori, dau să plec… ”Mi-am luat tot deci, zic scaun, juvelnic, mincioc”… Mda, atunci să mergem, îl mai privesc o dată pe cetățean și dau să zâmbesc…”N-are mincioc, hmmm ghinion mă gândesc, dacă o veni unul mare asta e, ce să mai”…
Sculele în mașină… Hai fir întins, îi urez și cu coadă ochiului văd cum i se rotește pluta ușor… Merci, să fie! răspunde cetateanul zâmbind și privind totodată înspre mașină îmi făcu din mână… ”Hai s-o șterg că asta sigur îmi cere minciocul”… pornesc mașina… și deodata aud parcă așa in surdină… Domnule, Domnule minciocuuul! Cetățeanul se lupta cu un monstru… Zâmbesc… Am plecat frățioare! N-aud …de la motor, îi fac cu mâna, zâmbesc… Te pup… și mai am și muzica dată la maxim… Hai să fii sanatos!
Ce să va spun? Nu știu dacă l-o fi scos sau nu… da nici nu mă interesează… fiecare cu stilul lui, cum am spus… cu sculele lui, cu momeala lui… Asta e… fiecare avem de învățat în viață câte ceva… Uite de exemplu eu am ajuns la concluzia sinceră că cea mai bună momeala la crap, părerea mea, e gogoloiu de pâine… nici prea moale, nici prea tare, suficient cât să se țină pe cârlig, îi pui și puțin șofran ca să-i dea… așa o atracție și… pe barba mea, face minuni, vă spun din experiență…
Sebastian Ursu, septembrie 2018.
Mangalia News, Duminică, 09.09.2018.
