Căldură mare, domnule… Sau cum am scăpat cea mai frumoasă captură din viața mea.
Domnule… Mare-i împărăția ta, Doamne!… Am trăit s–o văd și pe asta… Acum am înțeles, toată lumea apreciază pescarul adevărat (uită-te pe net câte like-uri adună un crap de 10 kg), buuun și toată lumea știe ce suflet de poet domnește înăuntrul sau… Sensibiliate și dăruire ca la un pescar n-ai să găsești vă spun așa din toată inima… că doar mă cunosc, ce naiba… dar să apreciezi e una și să profiți pe față e alta… ce naiba că oameni suntem nu altceva…
Să-ți spun… Mai deunăzi… timp frumos adică știi dumneata… puțin norișor, puțin vântișor… perfect pentru pescuit… da bun și de stat pe plajă, așa fără să te bată soarele-n cap să te tâmpească…, însă vezi cum e viața asta… nu te tampeste soarele, trebuie să te tâmpească ceva sau cineva…
Cum ziceam, sculele-n mașină și să-l omorâm, frate, că de data asta nu scapă! Ajung la baltă locul liber… nu era nimeni… Așa da, frățică!… Scaunul, fixa, momeală în cârlig și dă-i bătaie… dar prima dată o țigară că așa-i șade bine unui pescar adevărat…
Fumezi așa cum să zic… cum fumau șamanii indieni înainte de luptă și aproape că intri în transă și staaai liniștit… asta până când apare lângă tine vreun neavenit ca să înceapă cu întrebări… că asta vroiam să-ți spun…
Abia mi-am aprins țigară… și să mă ard la buze nu alta… că deh nenorocirile nu vin niciodată singure… Ce ți-e și cu lacurile astea domnule așa aproape de plajă…, un înger blond își făcu apariția lângă mine și mai, mai să-mi stea inima, frate… c-am crezut c-am ajuns în Rai…
Domnule, domnule, îmi zice… țigara… Eu… eram deja în grădina Edenului, pierzându-mă în … de fapt mă uitam ca prostul în ochii ei, când aud… Era s-o băgați invers… Eu? Răspund… Doamne ferește n-aș fi încercat niciodată… Țigara! repetă domnișoară privindu-mă insistentă … Aaa, da, da și-arunc țigara din mână la timp ca să nu-mi ard buzele… Ei mă prosteam și eu, răspund…
Sunteți pescar? Aaa, cum să vă spun domnișoară… mă mai prostesc și eu, cum ziceam, așa ca să mai treacă timpul… Și eu sunt! Adică îmi place să pescuiesc, îmi zice.. Am o pasiune nebună pentru pescuit… Păi da, răspund, și eu tot din pasiune… că fără pasiune nici nu se pune problema… Da într-adevăr…, continuă ea: fără pasiune totul e egal cu zero, totul e vid, să știți clar…
V-a tras până acum? Păi de abia ce… numai așa puțin, zic, parcă mi-a ciugulit-o o data sau de două ori, de când am venit… Așa deci… spune, mie nu-mi place când mi-o ciugulește așa fără finalizare, nu mai am răbdarea de altă dată, să știți… eu vreau așa dintr-o dată…
Eu vă spun sincer… căldura te omoară, frate, fără să îți dai seama… de la efectul de seră cred, cine știe… Domnișoara continuă … Mie personal îmi place să mi-o pună pe lat, sau să mi-o tragă la fund… altfel nu discutăm…
Mi s-o fi părut, mă gândesc… Ridic privirea și… Instinctiv am luat o râmă, fără să mă uit și mi-am înfipt cârligul în deget, fără să simt nimic… Domnișoara era topless… formele ei se unduiau ca valurile unei mari neliniștite… Ochii albăstrii ascundeau dorințe nebănuite… buzele ei întredeschise… degetul meu zvâcnea ca bătăile unei inimi neînțelese și indurerate…
Dumneavoastră cum vă place? Am observat că vi se ridică des… Domnule, noi pescarii suntem oameni răbdători și cu frica lui Dumnezeu… Mă uit în jos…, avea dreptate… deodată și pluta se ridică și se pune pe lat… și pornește în adâncuri ca o torpilă…
Ce faci domnule? Fă ceva, nu sta așa ca un tâmp!… Simțeam cum două picături de sudoare mi se prelingeau pe frunte… Ce forme, domnule, ce… ce ochi.. Ce… să fac? Întreb… Pluta domnule! Nu vezi ești nebun?
Aaaa, pluta, da, zic și pun mână pe fixă și trag ca un nebun… Nimic… S-a dus, zice oftând… Domnișoara se ridica în picioare în toată mândrețea sa… Știam eu, zice, știam… Domnule, nu ești în stare de nimic, ti–o spun verde în față. Se întoarse, unduindu-și șoldurile și plecă, fără să mai arunce măcar o privire la nebunul care rămase cu gură căscată ca un tălâmb…
Căldură mare, domnule, ce să mai… Doamne, ce am scăpat… (bine că am scăpat) nici acum nu îmi vine să cred… cea mai frumoasă captură din viața mea… și mi-o pusese pe lat și mi-o… Ptiu, fir-ar al naibii de pescuit și mă gândeam că-s profesionist. Profesionist, ce naiba, că doar nu ne afectează pe noi o ratare la o partidă de pescuit… în sfârșit oricum… superbă ratare…
E greu să fii pescar în ziua de azi… dar și frumos… și acum mă uit cu nostalgie la cicatricea ce mi-a rămas pe degetul mare… Într-adevăr… Superbă partidă, domnule, ce să mai…
Sebastian Ursu, august 2018.
Mangalia News, 26.08.2018. (foto: internet).
