Aurelia Lăpuşan: Ce a reușit Ziua de Constanța să creeze astăzi pentru comunitatea Constanței este de amploare, unic, fantastic. Să aduni în foaierul teatrului peste 80 de seniori care au slujit scena constănțeană, să-i ai alături pe mai marii județului parteneri într-un proiect de suflet, să acorzi medalii, plachete, scrisori personalizate, mângâind singurătatea, frustrările, timpul, înseamnă înțelegere, implicare și responsabilitate civică. Însemnă forța unei echipe care știe să dăruiască bucurii și respect.
Teatrul Constanței poartă chipul orașului meu.
Are în istoria recentă cele mai fierbinți stagiuni permanente dar și estivale cu tot ce a fost mai însemnat în țară. Verile Constanței erau până nu de mult și verile marilor companii teatrale.
A avut și are mari actori. Atât de mari cât pentru oricare altă scenă din țară și din lume.
Dar Constanța mea nu a avut niciodată o sală de spectacole cum se cuvine. Deși fiecare primar și fiecare prefect a visat sau a schițat un astfel de loc al poveștilor vieții.
Primul teatru de vară în Constanţa s-a construit, în 1890, şi se numea Grădina „Concordia”.
În 1895 un păpuşar moldovean, Constantin Vintilă, cerea aprobare primarului Coiciu să instaleze un cort în apropierea mării şi să prezinte poveştile lui Ion Creangă, dascălul din Humuleşti.
În 1912, un grup de actori tineri ai Teatrului naţional începe istoria spectacolelor româneşti cu piese antice în aer liber. Printre interpreţi: Lucia Sturdza Bulandra, Tony Bulandra, Ronald Bulfinsky, formaţi la şcoala de teatru a lui Alexandru Davilla. Piesa jucată la Mamaia, în aer liber, este „Ifigenia la Aulis”.
Mai avea Constanța grădina varieteului „Britania”, parcul Arena Grand, și bineînțeles Elpisul comunității elene construit în 1898, închiriat la nevoie, sau Araxul comunității armene, sala Izvor a comunității bulgare.
A căpătat în schimb, din 1910, sala de teatru a Cazinoului. Lux, repertoriu românesc, stagiuni non stop.
La 27 februarie 1925, regele Ferdinand şi Ion I.C. Brătianu, preşedintele Consiliului de miniştri şi ministru de interne, semnau Decretul Regal prin care se alocau pentru viitorul palat cultural – teatru şi muzeu – suma de 2,5 milioane lei, bani echivalenţi cu alocaţia pentru toate cele 5 şcoli din oraș.
În septembrie 1927, este inaugurată clădirea Teatrului Ligii culturale, nu și palatul cultural, abandonat, se pare, din orgolii politice.
”Pus-am piatra fundamentală a primului teatru românesc în Dobrogea, închinat Ligei pentru unitatea culturală a tuturor Românilor, în a cărei deplină proprietate şi folosinţă va trece, ca un omagiu adus culturei româneşti, la care luminatu-s-a tot dobrogeanu.”
La acest moment omagial, cinstind teatrul dobrogean, cinstindu-i pe acești mari artiști și pe mai tinerii lor confrați de scenă nu putem decât să ne dorim să se reediteze actul fundamental care să fie pus la temelia unui adevărat palat cultural al Constanței. (sursa: facebook.com/alapusan, 12 iunie 2018).
Mangalia News, Miercuri, 13 iunie 2018.
