Elevul tocilar din „Liceenii“, favoritul profei de mate – Isoscel, a devenit el însuși un „Isoscel“ made in USA. Actorul Tudor Petruț trăiește azi în America, unde a predat o vreme matematica elevilor de liceu, până a reușit să revină la producția de film.
Deși nu a cucerit încă Hollywood-ul, a tras totuși lozul norocos, când a apărut într-o reclamă TV de mare succes, difuzată pe posturile principale din SUA și care i-a adus o popularitate uriașă. Stiți, doar, visul american!
Tudor Petruț este nepotul faimosului actor Emanoil Petruț, alături de care a evoluat într-un rol secundar în filmul „Femeia din Ursa Mare“, în anul 1982. Tot el, Tudor Petruț, a dat lovitura pe piața cinematografiei românești cu rolul lui Șerban, în filmul „Liceenii“, alături de Ștefan Bănică Jr. și Oana Sârbu, un film care a făcut furori la vremea respectivă și continuă, chiar și în ziua de azi, să atragă noi fani.
RL: Dă-mi voie să fac un salt în timp și să mă opresc la momentul „Liceenii“, anul 1986. Ce a însemnat pentru tine acest film, în care ai interpretat rolul lui Șerban? Îi mai porți ranchiună lui Mihai (Ștefan Bănică Jr.), pentru că ți-a „suflat-o“ pe Dana (Oana Sârbu)?
Tudor Petruț: De fapt, eu și Ștefan Bănică Jr. am fost și suntem ca frații, deci, din partea mea, să le ia el pe toate (râde), mai ales că le și cântă, le și dansează… Fără ranchiună, ci cu amintiri plăcute și împliniri profesionale, „Liceenii“ ne-a lansat pe noi toți, tineri pe-atunci, și ne-a oferit oportunități. Grație filmului și personajului Șerban, eu am călătorit mult prin întreaga țară, am cunoscut o mulțime de oameni, am ascultat poveștile lor. Până și acum, după atâția ani, încă mai cunosc români stabiliți în California, care vorbesc cu drag despre filmul adolescenței lor. E ceva, dacă nu ne-au uitat după atâta timp.
Derulăm puțin filmul vieții și ne oprim la momentul 1990, anul în care ai luat decizia să emigrezi în SUA. De ce această hotărâre și care a fost primul tău impact cu America?
M-am căsătorit cu o americancă și s-a născut Alexandru. Am hotărât că este mai bine pentru copil să crească în SUA, mai ales în perioada de tranziție prin care trecea societatea est-europeană a vremii. Apoi s-a născut Ștefan, cimentând americanizarea mea, ca părinte responsabil. Chiar dacă am divorțat, am rămas alături de băieți. În ceea ce privește impactul cu țara tuturor posibilităților, el a fost destul de ușor, pentru că vorbeam limba, și pentru că eram familiarizat cu cultura americană.
Vă invităm să citiți articolul integral aici.
