Sorin Marcel Colesniuc: Izvoarele istorice sunt acele mărturii, scrise sau nescrise, care ne oferă informaţii despre evoluţia societăţii omeneşti, din cele mai vechi timpuri până în prezent. Pe baza lor se pot reconstitui aspecte ale trecutului pe diverse planuri: economic, social, politic şi cultural. Istoria oraşului Callatis şi a cetăţenilor săi ne este cunoscută atât pe baza izvoarelor istorice nescrise – ruinele construcţiilor antice din cetate şi din exteriorul ei, ruinele portului Callatis, mormintele elenistice, romane şi romano-bizantine, vasele confecţionate din ceramică sau sticlă, uneltele, armele, bijuteriile şi altele -, cât şi pe baza izvoarelor istorice scrise – inscripţiile descoperite în zona Mangaliei, cărţile scrise de istoricii şi geografii Antichităţii, hărţile şi documentele antice în care este menţionată cetatea Callatis, monedele care au circulat în oraşul callatian etc.
Conform izvoarelor istorice scrise, cetatea Callatis a fost fondată la sfârşitul secolului al VI-lea a.Chr. de către coloniştii dorieni veniţi din Heracleea Pontică, o colonie a Megarei de pe coasta Bitiniei, în prezent oraşul Karadeniz Ereǧli din Republica Turcia. Oraşul Callatis a fost întemeiat la porunca oracolului din Delphi, pe locul unei aşezări getice, care apare în izvoarele istorice scrise cu denumirile de Cerbetis şi Acervetis. În secolul al IV-lea a.Chr., cetatea se dezvoltă foarte mult: se construieşte zidul de apărare, se înfiinţează ateliere meşteşugăreşti, se construiesc importante clădiri publice şi private şi se bate monedă. În a doua jumătate a secolului al IV-lea a Chr., Callatis, alături de Tomis şi Histria, intră sub stăpânirea Imperiului Macedonean şi, deşi încearcă în anii 313 a.Chr. şi 310 a.Chr. să se elibereze, va reuşi abia în anul 281 a.Chr. Începând cu secolul I a.Chr., teritoriul dintre Istros (Dunărea) şi Pontul Euxin (Marea Neagră) va fi stăpânit de Imperiul Roman timp de aproximativ şapte veacuri. La începutul secolului al VII-lea p.Chr., cetatea Callatis a fost definitiv distrusă de atacurile avarilor şi slavilor.
Din izvoarele istorice scrise (cărţile care s-au păstrat de la istoricii şi geografii antici) aflăm, după cum am precizat, numeroase informaţii despre Callatis şi callatieni. Cercetările arheologice efectuate în zona Dobrogei confirmă şi completează istoria acestui teritoriu, descrisă în cărţile antice. În cele ce urmează, voi prezenta informaţiile referitoare la cetatea Callatis, consemnate în cărţile lor de: Scylax din Cariadna, Pseudo-Scymnos şi Diodor din Sicilia, urmând ca, în articolele viitoare, să prezint şi alte izvoare istorice scrise, care s-au păstrat timp de două milenii.
„Călătorie pe mare de-a lungul ţărmurilor locuite ale Europei, Asiei şi Libiei“
În lucrarea lui Scylax din Cariadna, „Călătorie pe mare de-a lungul ţărmurilor locuite ale Europei, Asiei şi Libiei“, sunt menţionate oraşele greceşti din Tracia, de pe ţărmul mării, printre ele fiind şi Callatis: „În Pont acestea sunt oraşele greceşti din Tracia: Apollonia, Mesembria, Odessos, Callatis şi (cetatea de la) fluviul Istros (Histria)“. Scylax din Cariadna a fost un logograf grec, născut în Cariadna din Caria. A trăit în secolul al IV-lea a.Chr. şi a scris numeroase discursuri pentru diverse personalităţi ale vremii.
„Descrierea Pământului“
În lucrarea „Descrierea Pământului“, Pseudo-Scymnos îl aminteşte pe Demetrios din Callatis, cel care în jurul anului 200 a.Chr. a scris 20 de cărţi, în versuri, pe care le-a intitulat „Despre Asia şi Europa“. În cărţile sale, Demetrios din Callatis a descris istoria oraşelor de pe ţărmul Pontului Euxin, tratându-le din punct de vedere geografic şi etnografic, iar Pseudo-Scymnos îl citează deseori în lucrarea sa, ba chiar descrie coasta tracică după Demetrios din Callatis. Referitor la cetatea Callatis, Pseudo-Scymnos menţionează: „Oraşul Callatis a fost o colonie a heracleoţilor, ce apare la porunca unui oracol. (Heracleoţii) au întemeiat-o pe vremea când Amyntas a preluat domnia peste macedoneni“. Heracleoţii erau locuitorii cetăţii Heracleea Pontică, de pe coasta Bitiniei. Pseudo-Scymnos s-a născut în China, a trăit, cu aproximaţie, între anii 250-180 a.Chr., şi a scris, în proză, o „Periegesis“ a celor trei continente cunoscute în acea vreme: Europa, Asia şi Africa.
„Biblioteca istorică“
Vă invităm să citiți articolul integral în Ziua de Constanța, 31.01.2018.
