Dan Cristian Mihăilescu fotografiază marea sau, așa cum îi place lui să spună, este un fotograf de stare. Este din Constanța, iar de mai bine de 10 ani, iese cu noaptea în cap, să surprindă toanele Mării Negre, fie că e senină și plină de culoare, vara, sau înghețată, iarna. Despre cum trăiește acestă pasiune, ne spune în interviul de mai jos:
După atâția ani în care ai fotografiat marea (să fie 10?), ai reușit să găsești acea stare de renaștere, despre care spuneai, pe site-ul personal, că ești într-o permanentă căutare? Cum arată ea, în cadru?
Acum, aproape de vârsta de 40 de ani, cred că pot spune că am găsit acea stare specială pe care am numit-o stare de renaștere. Fiecare răsărit de soare, chiar dacă el semnifică, de fapt, începutul unei noi zile, simt că îmi redă o zi din viață înapoi. Este minunat să îți poți imagina asta. Marea îmi hrănește sufletul ca nimeni și nimic altceva, cu toate astea, încă perseverez să pot surprinde acel cadru absolut al Mării Negre.
Această stare însă, nu poate fi transmisă poate printr-un cadru fotografic și nici printr-un clip video. Aceste două medii te pot transpune acolo, să simți momentul, să trezească dorul de mare în tine, dar este extrem de greu să transmiți acea stare de renaștere, de regăsire.
Albumul foto “Waterworld. Black Sea” va conține, pe viitor, fotografii care pentru mine înseamnă esența mării și am să adaug și la acest articol câteva imagini care se apropie foarte mult de transmiterea acestei stări.
Întotdeauna sunt influențat de starea vremii, indiferent că este vară sau iarnă, iar acesta este un lucru esențial pentru a intra în ritmul atmosferei de lângă mare.
De foarte multe ori, când plec dimineața spre o anumită plajă, diferențele de distanță sunt de la 10km până la 80km, drumul nu este unul foarte ușor. Locurile cele mai frumoase sunt deopotrivă și cele mai îndepărtate, cu drumuri neamenajate.
După două ore de mers prin acel întuneric beznă, frig și nici țipenie de om decat sunetul surd al mării, odată cu apariția primelor raze de lumină, a pescărușilor și apoi a răsăritului soarelui, este un moment reverie, te cuprinde o liniște absolută, un sentiment de libertate. Recunosc, sunt dependent de astfel de momente.
E necesară o sensibilitate din partea fotografului, pentru a putea face fotografie de stare, așa cum îți place să o numești, și, mai important, să reușească să surprindă anumite trăiri?
Sensibilitatea vine din apreciere și iubire pentru ceea ce faci, vezi și trăiești. Dacă îți place cu adevărat ceva, oricine îi poate surprinde esența.
Eu cred că fotografia de stare se potrivește ca definiție pentru multe genuri foto, iar eu încerc să transmit privitorului o stare cât mai apropiată cu realitatea, cu amintirile lui despre mare. Perseverența, dăruirea către pasiune, chiar termenul de pasiune însăși te ajută să surprinzi trăirile vieții de lângă tine, detaliile unui peisaj de munte sau stările Marii Negre, în cazul meu.
Știu că te-ai născut în Constanța și ai copilărit, practic, la malul mării. Cum a evoluat de-a lungul timpului, relația cu marea?
Vă invităm să citiți continuarea pe bestphotos.ro
