Carol I în prima vizită regală la Mangalia: iunie 1914
La început de secol XX, zona litoralului Mării Negre începuse să devină, timid, un loc de atracţie pentru cercetători din domenii diverse şi oameni de ştiinţă, dornici să descopere aceste locuri. Regele Carol I – un suveran riguros, căruia îi plăceau lucrurile corecte, se ghida după legi drepte și făcea administrație între granițele constituționale – în dorinţa de a cunoaşte tărâmurile dobrogene, avându-l alături, de cele mai multe ori, pe M. Kogălniceanu, ministrul de Externe la acea vreme, a vizitat deseori satele şi localităţile dintre Dunăre și Mare, înţelegând imensul lor potenţial şi crezând cu tărie că, odată cu îmbunătățirea infrastructurii, întinsele terenuri dobrogene vor deveni un important vector în economia țării.
Există mărturii potrivit cărora Carol I a venit de mai multe ori în Mangalia, luând chiar masa în familii înstărite din oraş. Iniţial, dorinţa regelui a fost de a face din Mangalia un mare port comercial, însă condiţiile zonei (eroziune puternică, înnisipări) nu au permis acest lucru şi, la sfatul specialiştilor, regele va face acest lucru într-o zonă propice unui asemenea obiectiv, la Constanţa. Astfel, la 16 octombrie 1896, Regele Carol I citeşte documentul oficial prin care consfinţeşte naşterea unuia dintre cele mai mari obiective strategice ale României pentru următoarele sute de ani: „Întemeierea unui port la ţărmurile vechiului Pont Euxin, unde din veacurile cele mai îndepărtate, comerţul a găsit un loc de adăpost, unde atâtea monumente istorice ne aduc aminte vechea dominaţie a strămoşilor noştri romani şi unde s-a sfârşit poetul Ovidiu“.
Constanţa devine, de altfel, oraşul preferat al Familiei Regale. Palatul Regal din Constanţa a fost prima reşedinţă regală la Marea Neagră, iar construcţia a început în anul 1902, fiind finalizată în 1906, anul în care Regele Carol I serba patru decenii de domnie şi puţin peste un sfert de secol de când dobrogenii îi deveniseră supuşi. În primăvara lui 1914, regele mergea de două ori pe zi la Cazino, pentru a inspecta lucrările şi pentru a da anumite indicaţii. Este cunoscută, de altfel, şi iubirea Reginei Elisabeta pentru ţărmul mării de la Constanţa, pentru ea fiind construit un pavilion, în anii 1909-1910, în portul oraşului. Mai târziu, din vara anului 1913, a fost amenajată şi o scurtă promenadă din piatră, în formă de dig, care lega Cuibul Reginei de Farul Carol I. Regina organiza în „cuibul” său, aproape în fiecare zi, ceaiuri literare sau recepţii, pe care ziariştii le considerau de o simplitate încântătoare. Aici, la Pavilionul Regal, suveranii României i-au primit pe Ţarul Nicolae al II-lea al Rusiei şi pe membrii familiei sale, veniţi în vizită la Constanţa, pe data de 1/14 iunie 1914, cu câteva zile înainte de izbucnirea războiului. Vizita Ţarului avea loc cu exact 4 ani înainte de uciderea întregii Familii Imperiale Ruse de către bolşevici, la 17 iulie 1918.
Ziarul “Dobrogea Jună” a relatat cu lux de amănunte ziua petrecută la Constanţa de Regele Carol I al Romaniei şi soţia sa, Regina Elisabeta, Prinţul Moştenitor (pe atunci) Ferdinand al României şi soţia sa, Maria (viitorii suverani ai României Mari), Prinţul Carol (viitorul rege Carol al II-lea), Ţarul Nicolae al II-lea al Rusiei, Ţarina Alexandra Feodorovna şi cei cinci copii ai lor, marile ducese Olga, Tatiana, Maria, Anastasia, şi ţareviciul Alexei:
“La orele 8 a.m. a pornit din portul Constanţa vaporul Ovidiu, având la bord pe comandorul Mărgineanu, împreună cu toţi piloţii portului, spre a întâmpina yachtul imperial Standard, precedat de crucişătorul Cahul şi Almaz şi urmat de întreaga escadrilă rusă din Marea Neagră. Compania de onoare cu muzica şi drapelul a luat loc la debarcader, lângă pavilionul Reginei. O splendidă alee leagă pavilionul Reginei de pavilionul special amenajat, construit pentru primirea Suveranilor Rusiei. Aleea continuă spre oraş, ca un drum al florilor, presărat cu crizanteme şi margarete.
Bricul Mircea, aflat în rada portului, a salutat sosirea escadrilei ruse prin 31 de lovituri de tun. Şase aeroplane se înalţă deasupra mării.
La intrarea în port, yachtul Standard a fost pilotat de personalul român, iar operaţiunile de acostare au fost executate sub conducerea căpitanului Botez-Jean Bart, cu o precizie remarcabilă.
Alaiul a fost condus spre pavilionul reginei şi nici unui ministru nu i s-a permis să asiste la întrevederea celor doi şefi de stat, întrucât vizita a fost de la început declarată ca având un character intim. (…) Seara, dejunul a fost dat la Cazino de către I.C. Brătianu, preşedintele Consiliului de Miniştri. Ţarul a oferit numeroase medalii şi ordine. La ceremonial a participat şi primarul Mangaliei, Nicolae Roşculeţ. Poate că în discuţiile intime dintre cei doi suverani, Mangalia să fi fost inclusă în jocurile politicii militare.
Vizita ţarului Nicolae al II-lea şi a familiei sale la Constanţa, în anul 1914, discuţiile cu regele Carol I şi primul ministru I.C.Brătianu, au reconfirmat noua orientare în politica externă a ţării noastre.”
Participarea primarului liberal al Mangaliei, Nicolae Roşculeţ, la dineul oferit de suverani la Cazino, la Constanţa, la finalul vizitei Familiei Imperiale Ruse, nu este întâmplătoare. Aflat pentru acest mare eveniment la Constanţa, Carol I a vizitat şi Mangalia, fapt consemnat de acelaşi ziar “Dobrogea Jună”, această vizită devenind, astfel, prima vizită oficială, consemnată în presa vremii, a regelui Carol I la Mangalia, ocazie cu care suveranul a devenit şi ctitor al Bisericii Sf. Gheorghe:
“Administraţia comunei e încredinţată bunului nostru concetăţean Nicolae Roşculeţ, un tânăr avocat, dobrogean de baştină, care, ca să confirme odată mai mult ceea ce noi susţinem de mult, că Dobrogea atunci va progresa, când comunele ei vor încăpea pe mâinile adevăraţilor săi fii, îşi dă toate silinţele ca să dea acestui orăşel un aspect cât mai civilizat. Astfel, amicul nostru se ocupă anul acesta cu pavarea a cât mai multor străzi, prevăzându-le cu canaluri de scurgere; va înzestra oraşul cu o şcoală primară şi în curând va pune fundaţiile unei biserici, vrednică de localitate şi de preotul său, tânărul şi meritosul teolog Roşculeţ. Comitetul constituit în acest scop a colectat până acum 20.000 de lei, sumă la care Maiestatea Sa, cu ocazia vizitei ce a făcut oraşului zilele trecute, a binevoit a adăuga însemnata ofrandă de 25.000 de lei. Cu prilejul acesta, Suveranul s-a interesat de tot ce priveşte oraşul, şi a făgăduit să intervină ca vasul ce e orânduit să înceapă în curând curse zilnice între Constanţa şi Balcic, să se oprească şi la Mangalia. Nu pot încheia aceste mici note de călătorie asupra vechii Callatis fără a pomeni de grandioasele construcţii pe care amicii noştri Coman şi Aldea, doi mari şi buni gospodari, le ridică în localitate, şi care, cu îndemnul şi cu înfăţişarea lor, nu cu puţin vor contribui la înfrumuseţarea oraşului.”
Peste câteva zile, Europa intra în război.
Mihai I în ultima vizită regală la Mangalia: 8 iulie 1998
Regele Mihai I s-a născut la Castelul Foișor, la Sinaia, în ziua de 25 octombrie 1921, ca Principe al României. Părinții Regelui Mihai au fost Principele Moștenitor Carol și Principesa Moștenitoare Elena ai României, iar bunicii lui au fost Regele Ferdinand I și Regina Maria ai României, Regele Constantin I și Regina Sofia ai elenilor. Regele Mihai se înrudește cu Familiile Imperiale și Regale ale Marii Britanii, Rusiei, Germaniei, Danemarcei, Greciei și Portugaliei, cu Familia Mare Ducală de Baden și cu Familia Princiară de Hohenzollern, din care a provenit bunicul său patern. Mihai I a domnit în România în două etape (20 iulie 1927 – 8 iunie 1930 și 6 septembrie 1940 – 30 decembrie 1947).
30 decembrie 1947 a marcat momentul instalării complete a dictaturii comuniste în România, prin înlăturarea ultimelor obstacole care mai îngrădeau abuzurile regimului adus de sovietici: Constituţa democratică din 1923, forma de guvernământ monarhică şi persoana Regelui. Mihai I, în vârstă de 26 de ani, a fost silit să abdice, pe motiv că monarhia pune piedici democratizării României. În şedinţa extraordinară din 30 decembrie 1947 a Cabinetului, Petru Groza a declarat, cu cinismul care a caracterizat parcursul regimului ce tocmai se instaura: „…monarhia era o piedică serioasă în calea dezvoltării poporului nostru, (…) poporul a făcut azi un divorţ şi decent şi elegant de monarhie. (…) Vom îngriji ca fostul rege să plece liniştit, pentru ca nimeni să nu poată avea un cuvânt de reproş pentru acela care, înţelegând glasul vremurilor, s-a retras”. La 3 ianuarie 1948, Mihai a fost silit să părăsească ţara, însoţit de mama sa, Regina Elena. Au plecat de pe peronul gării din Sinaia, în trenul regal, luându-şi ca bagaje minimul necesar, strict controlat. Lăsau în urmă o societate divizată, o clasă politică profund coruptă, un regim politic care începea, prin forţă, printr-un întreg aparat represiv şi prin Securitate, instaurarea unui sistem ce-şi propunea „nivelarea” societăţii prin propagandă, îndoctrinare, naţionalizare, colectivizare, închisorile de reeducare.
Exilul său impus a durat, practic, până în 1997, când Regelui i-a fost „redată” cetăţenia română.
Instaurarea comunismului a apus pentru totdeauna şi povestea edificiilor regale din Constanţa. Palatul Regal a devenit clădire administrativă (astăzi, Tribunalul Constanţa), iar la Cuibul Reginei ultima vizită a Reginei Maria s-a produs la 8 septembrie 1936, în drum spre Balcic, în ultimul an de viaţă. Scăpat de interesul imobiliar al Armatei Roşii, clădirea a fost demolată aproape în totalitate la mijlocul anilor ’60, odată cu lucrările de modernizare a portului, prelungirea digului şi construirea danelor militare şi de remorchere. Abia în 1996, după o reconstituire parţială, Cuibul Reginei a căpătat forma de astăzi, fiind o copie destul de fidelă.
După redeschidere, ctitoria regală a fost vizitată de ultimul Rege al României, Mihai I, în ziua de 7 iulie 1998. Regele Mihai și Regina Ana au mai vizitat, în aceeaşi zi, şi Muzeul de Istorie Națională și Arheologie, Portul Constanța şi câteva instituţii. Au semnat în cartea de onoare, iar mai apoi s-au îndreptat spre Muzeul Portului, amenajat pe vechiul amplasament al Pavilionului Regal, și, în final, spre Farul Carol I.
Majestăţile Lor Mihai I şi Regina Ana au petrecut ziua de 8 iulie 1998 la Mangalia. În cursul dimineţii, au vizitat Baza Navală Militară Mangalia. Au fost întâmpinaţi apoi, la sediul Primăriei Mangalia, de oficialii locali, de monarhişti şi simpatizanţi, care Le-au oferit flori, fotografii şi cărţi.
În faţa primăriei, Regele a ţinut un scurt discurs de salut, fără să facă declaraţii oficiale, apoi au fost conduşi în sala de consiliu, unde au semnat în cartea de onoare a oraşului.
Primarul şi viceprimarul Mangaliei au oferit un dineu în cinstea regelui şi a reginei, pe terasa Restaurantului „Mangalia”. Cuplul regal a fost însoţit de doamna Simina Mezincescu. Regele a sosit la Mangalia la bordul unui Jeep Ford roşu, pe care l-a condus personal.
Un număr special al ziarului „Mangalia” a fost dedicat Regelui şi vizitei Majestăţilor Lor.
Regele Mihai şi Regina Ana au încheiat la Mangalia, la 8 iulie 1998, a şasea vizită pe care au făcut-o în ţară, după alegerile din noiembrie 1996, după un parcurs de trei săptămâni în oraşe-port de la Dunăre şi de pe litoralul dobrogean al Mării Negre.
16 decembrie 2017
Astăzi, la 70 de ani de la acel decembrie 1947, Mihai I pleacă dintre noi pentru totdeauna, după o viaţă ce traversează ultimul secol din istoria României moderne şi a unui întreg continent, dar şi din cei 151 de ani ai Monarhiei Române.
Lasă în urmă o societate divizată, fără repere, în care valorile sunt ignorate şi trecute sub tăcere, o clasă politică profund coruptă, oportunistă, de un cinism devastator. O societate care-şi caută memoria, care se întreabă, încă, ce ne defineşte pe noi ca popor, când şi dacă se va face o cernere a valorilor: politice, istorice, morale…
O societate în care istoria adevărată a ultimului secol nu se cunoaşte şi nu se studiază la şcoală, într-un gest ce ţine de voinţa politică.
O ţară tristă, precum gările uitate prin care trece Trenul Regal cu ultimul Rege spre Curtea de Argeş.
Regii au tăcut. Timpul şi istoria nu uită.
Cu emoţie, rememorez dintre amintirile copilăriei: poveştile despre timbrele cu chipul tânărului suveran lipite pe pâine, Imnul Regal despre care mult timp am crezut că-i un colind de Crăciun, poveştile despre alaiul Reginei Maria traversând oraşul în drum spre Balcic… Vocile copilăriei au ceva din tristeţea de pe chipul Regelui: nu pot să dispară.
Pentru că trăim un moment istoric, îmi doresc lucruri simple: să aud clopotele bisericii din oraşul meu, ctitorie regală a primului Rege, bătând la înmormântarea ultimului Rege. Mi-aş dori să trăiesc într-o Românie demnă.
Plecăciune, Majestate!
Extras parţial din:
Începuturile pierdute ale arheologiei callatiene. Prima vizită regală la Mangalia (X), din studiul „Callatis, legenda Mării Negre”, în „Alternativa”, Canada, anul 9, nr. 101, martie 2012, rubrica „Studii Pontice”
(http://www.alternativaonline.ca/index1203.html)
Silvana Cojocăraşu, arhiva personală.
Mangalia News, 16.12.2017.
