Aurelia Lăpuşan: Pentru Ziua dedicată celor de la catedră am păstrat cu drag un text semnat de scriitorul constănţean Eugen Lumezianu, prea repede şi nedrept uitat în urbea lui. Îl reproduc însoţit de recunoştinţa mea pentru toţi cei care au clădit la devenirea mea.
“Venind din adâncul timpului, de pe vremea când încă nimeni nu rostise cuvântul care să-l numească, dascălul traversează istoria pe jos, lucrând cu modestie la luminarea minţii şi inimii celor pe care-i naştem ca să poarte planeta pe umerii lor.
Coroniţa cu flori a premiantului e simbolul nimbului de cultură şi vrednicie aşezat de el temeinic şi cu trudă mare, pe frunţile a generaţii şi generaţii de tineri care pornesc în viaţă urmându-l şi strigându-l la greu: Învăţătorule!
Nu i s-au ridicat statui şi nu prea i s-a fixat chipul pe pânză de geniale peneluri, nu s-au compus despre el oratorii, fiindcă e în destinul lui să fie văzut de-a pururi viu în şaua catedrei vechi, aplecat cu sapa în mână asupra ogorului din spatele scenei, în sălile muzeelor, pe şantiere, pe scena de-atâtea ori improvizată a celei mai frumoase serbări – mereu înconjurat de scăfârliile sprintene, deschise spre el, ale copiilor – sau singur, o dată pe zi, în drumul spre casă, ducând sub braţ o pâine, răsplata împărătească pe care o primeşte mereu îndatorat.
Blazonul lui nu e cusut cu aur pe prapuri de mătase, nu e bătut în argint orgolios şi nu-i de aflat în nici unul din clasoarele heraldice cu file de saten, ci e încrustat definitiv în sufletele tuturora, pentru că, iată, prin el am ajuns să trăim astăzi pe deplin în binecuvântata zodie în care toţi oamenii spaţiului românesc, dar absolut toţi oamenii vii, pot desluşi cu uşurinţă prin slove, calea spre nepreţuita avuţie care e cunoaşterea.
El e pasărea Phoenix suferind până la cenuşă pentru erorile celor care-i năruie lucrarea de inimă şi de conştiinţă – nefericiţii repetenţi ai istoriei – şi reînviind cum îl cunoaştem, cu câte un tic, cu câte o poreclă, ca să străjuiască a doua naştere a fiecărui copil, ştiţi naşterea grea care începe cu beţişoare şi cerculeţe şi care pentru oamenii-oameni n-are sfârşit.
Eugen LUMEZIANU. (n. 22 aprilie 1937, Constanța; d. 31 ianuarie 1990, Constanța).
Mangalia News, Luni, 5 Iunie 2017.
