Această poveste îşi are începutul într-o zi de toamnă a anului 1926. Personajul principal: Constantin Nicoară, un plugar de 31 de ani, venit de ceva ani pe meleagurile noastre tocmai din Râmnicu Sărat şi stabilit în satul Valea Ţapului, Teche Deresi, judeţul Caliacra. Astăzi cătunul acesta nu mai există dar acum aproape nouă decenii el adăpostea câteva familii şi aparţinea de comuna Tudor Vladimirescu (Regep-cuiuş) şi care astăzi este doar un sat ce ţine de oraşul Băneasa.
Ţăranul Nicoară este la muncă, pe câmp dar treaba nu prea merge: liniştea îi este tulburată de convoaiele de musulmani care părăsesc Dobrogea românească şi pleacă spre Turcia mamă, la îndemnul lui Ataturk, primul preşedinte al nou-întemeiatei Republici. Căruţele turcilor îşi fac cu greu drum pe drumul noroios din cauza ploii căzute dis de dimineaţă şi prin pârâul ce străjuieşte marginea satului. Oamenii se grăbesc, au mult de mers până la Kiustendge, acolo unde îi aşteaptă vasele care-i vor duce la Stambul… Plugarul român îi urmăreşte cu privirea şi chiar pune mâna să ajute o ultimă căruţă, împotmolită pe drum…
Turcii se pierd, încet, în depărtare iar Nicoară, rămas în drum, i-a urmărit un timp cu privirea. Este gata să se întoarcă la plugul său dar tocmai atunci vede cu coada ochiului ceva negru rămas pe drumul noroios, chiar pe marginea firului de apă ce duce spre sat… Se apropie… Ani buni mai târziu, chiar el avea să povestească: “Era o carte de-a lor turcească, murdară, căzută în ruină, udată de apa pârâului”. Românul deschide cartea, căci ştie a citi dar slovele îi sunt necunoscute, sunt scrise în limba imigranţilor (litere arabe). Lasă baltă munca şi pleacă repede în sat, căci are un gând… Merge drept la casa prietenului său Cadir Memet Curt, un turc bătrân şi cu minte multă, ajuns la mai bine de 60 de ani… Pe Memet, Nicoară l-a învăţat să scrie în româneşte, acum a venit vremea răsplatei… Câmpul l-a aşteptat opt zile bune pe Nicoară…
Plugarul a stat mai mult în casa lui Memet: turcul i-a citit din cartea găsită iar el a scris totul în româneşte, pe un caiet cumpărat de la magazinul general… Într-un final, treaba e încheiată: cei doi prieteni sunt trudiţi dar bucuroşi iar ce au găsit este un fel de comoară… Cartea turcească, kitapul (kitab) este veche de peste două secole… Pe prima pagină stau scrise numele autorului şi cel al cărţii: “Primele războaie ale Ţării otomane cu domnul Mihai Viteazul”, carte “scrisă în limba turcă de Domnul Dimitrie Cantemir”.
Nicoară citeşte cu nesaţ totul şi se hotărăşte să schimbe numele titlului din caiet. Îi spune “Cel dintâi război dintre Omer Paşa şi Mihai Viteazul”… În kitap autorul descrie marea luptă purtată în anul 1594, chiar în sud-vestul Dobrogei, între Mihai Viteazul şi Omer Paşa, general al Imperiului Otoman. Omer Paşa, poreclit Cara Omer, Omer Cel Negru din cauza tenului său închis a fost învins şi rănit de moarte, chiar de către voievodul Ţării Româneşti. Cara Omer a murit într-un sat care apoi i-a luat numele şi care astăzi este oraşul Negru Vodă… Bătălia descrisă în kitap s-a purtat în pădurea Eschini Orman Deli (Deli Orman – pădure nebună).
Mangalia News, 6 mai 2017. Preluare din Black Sea Travel. sursa: negruvoda.eu
