Flămând. Până când?
Nu sunt un zbor, ci doar un salt,
Sunt ca o cretă pe asfalt
Ce tot adună pietricele,
În salbe false de mărgele.
Sunt doar un semn pierdut prin semne,
Precum iubirea prin blesteme,
Sunt doar o voce ce se-aude
Cântând în gurile flămânde
Şi sunt pământ, acel pământ
Ce mă tot face să mă-ncrunt,
Atunci când gurile flămânde
Îşi ţipă-n zori de zi durerea,
Iar ei tot n-au, nu pot, nu dau,
Iar, mai apoi, tot iau… şi iau.
Unde-i pământul? Ce pământ?
Aici e moarte, ploaie, vânt,
Aici se strâng bocind şireţii,
Când de sărmani ne mor poeţii,
Aici speranţele-s pe ducă,
Un gol ce nu se mai astupă,
Aici nu e un cer senin,
Sunt nori ce picură venin
Şi nu mai sunt pământuri verzi,
Ci doar paragină şi-amenzi
Pentru acele guri flămânde,
Ce se îndreaptă spre niciunde
Şi îşi tot strigă sărăcia,
Precum români în România.
Vai, ce dureri! Ce nedreptate!
Şi câte plânsete-necate
Îmi scurmă inima-mi de cretă…
Ce să mai fac? Ce să mai zic?
Nu pot nicicând, nu pot nimic,
Decât s-adun la pietricele
În salbe false de mărgele.
Dar mai visez, visez un cânt,
C-un singur glas, un glas flămând,
Visez balaurul arzând.
Până când?
Robert-Marius Dinca, 08.10.2016, Mangalia.
Locuri de munca in Mangalia:
Jobs by neuvoo.ro
Publicitate
https://www.mangalianews.ro/
