Sofia a postat acest comentariu pe marginea articolului “Primarii-diluați ucid mai mult decât dezinfectanții diluați“, semnat de Alex Cautis:
“Și ce șansă am eu, alegătorul, să schimb concentrația de diluare, când toți cei propuși sunt la fel? De unde să știu eu, care nu sunt chimist, care-i concentrația normală a dezinfectantului, dacă presa nu știe nici ea, iar cei care știu tac?
Dacă jocurile se fac la vârf, iar tot ce contează acum e banul, ”investiția” în campanie e cea care primează și nu în calitatea managerială, de fapt în calitatea umană a candidatului, ce pot eu să fac mai mult?
Când toate platformele electorale seamănă între ele de parcă le-ar fi scris aceeași mână, iar apoi sunt preluate de partide, care le mai adăugă mici înflorituri primăvăratice, eu, eu, alegătorul, eu cu cine să votez?
Când, numai în această campanie electorală realizăm că edilii cunosc de fapt problemele noastre și le așează frumos pe hârtie, ca să ne fure votul, pentru ca apoi să uite de electorat și nevoile lui pentru încă 4 ani, eu, ”bolnavul”, pot să schimb concentrația de soluție?
E ușor să stai într-un scaun la mare depărtare de casă și să judeci, strâmb sau drept, după posibilitățile informaționale, dar eu, eu mangaliot, care trăiesc aici, care-mi rup mașina prin gropile orașului, care plătesc taxe, impozite, care stau la cozi interminabile să fac asta, eu, pe cine să aleg?
Mi-aș dori să am garanția că votul meu va fi cel mai bun, că omul pe care-l aleg aduce un suflu nou, prosperitate nouă, dar experiențele anterioare m-au făcut să tremur o iarnă la minus 20 de grade în frig în propria-mi locuință, să privesc orașul cum își pierde suflul cultural, cum dispare până și acel festival bătrânicios, dar aducător de turiști și de profit. Și atunci, mie ce-mi mai rămâne de făcut? Nu să aleg un ”dezinfectant” cu o concentrație de apă chioară, decât o otravă?
Din păcate, sau din fericire, eu nu pot să plec din orașul acesta pe care-l iubesc, iar iubirea asta îl face frumos pentru mine. Urâciunea lor nu mă atinge pentru că, faptul că eu îl iubesc, că e al meu, mă face să nu tac, să merg la vot, să dezbat, să caut forme de compromis pentru conștiința mea, să caut informații, pentru ca apoi, să simt că am dreptul la ceva mai bun.
Eu nu pot să plec din acest oraș, viața mea toată e aici, dar pot să aștept ”ofertele” electorale, să mă informez, să combat și să acționez în momentul votului. Nu-s hotărâtă cui voi acorda votul meu, dar, încă e campanie, nu? Până la data alegerilor pot să sper că, de undeva, dintre cei 7 înscriși, va veni un cuvânt, un gest, care să nu semene cu al celuilalt și, să-mi dea speranța că nu voi mai vota ”răul cel mai puțin rău”.
MangaliaNews.ro, Joi, 19 mai 2016.
Follow us: @MangaliaNews, on Twitter and MangaliaNews PunctRo, to Facebook
