“Zâmbesc…, cumva mulțumită și…, hmmm, recunosc, sceptică. Mulțumesc pentru răspunsul frumos, lipsit de polemică, ușor ironic, dar împăciuitor și…, bineințeles, propagandistic. Am gustat și subtila trimitere la ceilalți prezenți. Da, l-am întâlnit duminica trecută și pe domnul Iorguș. Se cunoaște experiența politică. Părea mai relaxat cu plasa în mână, pe a dumneavoastră n-am zărit-o.
Nu vreau să intru în polemică, nu ar avea niciun rost. Deși v-am ridicat mingea la fileu, iar dumneavoastră ați punctat (cel putin teoretic, în această veritabilă Agora a noastră), scopul era să provoc o reacție până în alegeri, că după știm deja că nu se va mai întâmpla nimic.
V-am remarcat și duminica aceasta, mai devreme e adevărat și am zâmbit iar. Pentru mine a fost semnul că mi-ați citit comentariul și ați luat măsuri, deși am trecut la ora de vară. Nu intrasem pe site să văd că ați și răspuns. Motivele? Nu contează. Nu vreau să fiu răutăcioasă iar, nu vreau să atac pe nimeni. Nu mă interesează cine va fi primar. Eu încă sunt ”cetățeanul turmentat”.
Eu îmi doresc lucruri simple: un târg decent, străzi fără gropi, loc de parcare plătit, linie întreruptă la intrarea și ieșirea de la Billa, un cinematograf, un amplasament unde să apară programul tuturor manifestărilor culturale și sportive din Mangalia, nu numai în sezon. După cum observați sunt lucruri banale.
Că mi-ar plăcea ca Mangalia să aibă o zonă istorică reabilitată, în care turiștii să poată da mâna cu un comerciant grec, să bea o limonadă cu nimfe ale mării, să intre într-un joc al timpului…, așa cum mi s-a întâmplat la Alba Iulia…, asta e altă căciulă, una mult prea mare pentru noi, încă.
După cum se vede, idei sunt și oameni sunt, din păcate ne încurcă încă politica.
Poate că avem nevoie de o Agora reală, nu virtuală…”.
Sursa foto: epoca.ro
MangaliaNews.ro, duminică, 27 martie 2016.
