Mi-am început astăzi „sesiunea” de alergare pe plajă. M-am pregătit sufletește pentru o seară plăcută, pe plaja orașului meu, cu dor de mare, briză, nisip și apusuri grozave, încercând să-mi dau seama și cum îi primim noi pe turiști peste doar o zi, de 1 Mai.
Și eu aștept oaspeți care, la Paște, au fost la „vecinii din sud” și pe care i-am convins să vină aici de 1 Mai. Și vor veni… Și am văzut… câteva tone de alge, noi și vechi, urât mirositoare, că, de, e algă în putrefacție cum altfel să miroase, peturi, resturi de tot felul și, ca să fie tacâmul complet, un schelet de delfin, mort de ceva vreme (imediat ce se termină seria de umbreluțe, spre Saturn…).
Mi-am făcut o imagine… și mă întreb încă: iar îmi duc oaspeții la „vecini”, sau, să fiu optimistă ? (Mai este și mâine o zi…, până la 1 Mai, nu ?).
Era să uit un aspect important: zonele influente/private erau delimitate clar și pregătite cu zeci de șezlonguri care să te protejeze de algele și gunoiul de sub ele… S-a făcut ceva, nu ?
(D.F.)
