”Balcâză și lălâie”, aste-s două cuvinte pe care le-am reținut dintr-un text de Ion Creangă. În ciuda abundenței de arhaisme și regionalisme pe care nu le înțelegeam, generația mea a rezonat într-o oarecare măsură cu povestirile scriitorului din Humulești. Păstrând anumite proporții (accesul la curent electric, transport public, televiziune etc), copilăria noastră a coincis mai mult cu secolul al XIX-lea decât cu secolul al XXI-lea.
Am petrecut mult mai mult timp în stradă/pe uliță și, asemenea lui Nică, confruntați cu destule lipsuri de ordin material, de care nu eram conștienți în timp real, am devenit maeștri ai năzbâtiilor și impovizațiilor de tot felul. Jucam fotbal între patru cărămizi, ne cățăram în copaci, făceam baie în locuri neamenajate, săream în orice gârlă sau baltă care ne ieșea în cale, furam fructe din grădinile vecinilor și, atunci când epuizam toate jocurile, pur și simplu inventam altele.
Chiar și profesorii din școlile comuniste erau mai apropiați ca mentalitate de învățătorii din vremea lui Creangă, pentru că obișnuiau să te altoiască precum preoții de odinioară. Astăzi trebuie să plătești pentru orice, fie că-ți duci copilul la fotbal, baschet, înot, etc. Chiar și săritul pe o trambulină costă, se taxează la 10 minute. Zilele de naștere se organizează obligatoriu în spații special amenajate pentru joacă. Nici un party fără enterteineri, jongleri, clowni, youtuberi sau actori îmbrăcați în personaje din desene animate, evident, închiriați cu ora.
Cred că unele jocuri cu mingea, foarte populare în anii 80, precum ”16”, ”Victoria”, ”21”, ”Respinsa”, etc, au dispărut complet. Pentru generația Tik-Tok și instagram chiar și Facebook-ul pare o chestie perimată, darămite amintirile unui puștan din Moldova secolului al XIX-lea. Cum să-i explici unui copil care la 10 ani e deja plictisit de toate jocurile video ultracomplexe ce distractriv era să păzești două capre sau să alergi gol pușcă prin sat după ce ai fost să furi niște cireșe?
Mă uit la unele poze din copilărie și nu-mi vine să cred că ăla sînt eu. Lumea s-a schimbat amețitor de repede. Copiilor de astăzi, care trăiesc înconjurați de cu totul alți stimuli, le vine tot mai greu să fie atenți la chestiile de la școală. Se plictisesc repede de orice, devin apatici și irascibili. Și ei vor fi, asemenea nouă, o altă generație de sacrificiu. În folosul cui, rămâne de văzut.
Noi am pornit în viață visând cu ochii deschiși spre alte zări în ritmuri de cântece pionerești și vom îmbătrâni ascultându-l pe Omladon: ”Dacă pozele-ar vorbi, amintirile ar fi vii, am ști iar ce gândeam când eram copii, probabil poza ta din ramă ți-ar șopti: Știi, nu ești ce-mi doream să fii”. Balcâzi și lălâi.
MN: Îndrăgitul scriitor timișorean Goran Mrakić este prezent și în paginile cotidianului online Mangalia News: https://bit.ly/3AVhpD7. Volumele sale – ”Povestiri din garaj”, ”Lumea e cămașa mea de forță” și „Micile plăceri ale morții” – pot fi procurate de AICI.
Mangalia News, 25.11.2023.
