Bograci la iarbă verde! Rețeta de tocană cu carne și cartofi la ceaun – bogracs unguresc

Bograci vine din limba maghiară (bogracs) și este chiar ceaunul, vasul adânc de fontă pe care îl cunoaștem cu toții și în care gătim diferite preparate. Cititorii ne-au cerut adesea o rețetă de ”bograci la ceaun”. Asta înseamna ”ceaun la ceaun”, adică un fel de ”grill la grătar”, sau ”pâine cu franzelă”. Nu merg mai departe cu semantica deoarece sunt anumite expresii încetățenite pe marginea cărora am purtat deja polemici. Când spui ”am mâncat un grătar” este clar că te referi la carnea prăjită pe grătar, nu la grătarul de fier în sine. Se spune frecvent ”am făcut un ceaun” sau ”am făcut un bograci”, fiind clar că e vorba despre o mâncare gătită în vasul respectiv. Dar ”bograci la ceaun” le întrece pe toate!

Ba mai mult, unii au impresia ca gulașul e una și bograciul e alta… Dragilor, și gulașul unguresc tradițional (gulyas), care se face cu carne de vită, cartofi și csipetke se prepară tot la bogracs (adică la ceaun).

În Ardeal și în Ungaria se face adesea ”bogracsos”, adică o mâncare (tocană) bogată, cu sos, la ceaun, în care se pun carne de porc, cârnați si/sau altă afumături, ceapă, usturoi, ardei și cartofi. Din condimentele folosite nu pot lipsi sub nici o forma paprica tradițională (boiaua dulce sau iute) și chimenul. Mâncarea ungurească este roșie de la boia, nu de la bulion, suc de roșii sau concentrat (care acresc mâncarea).

Secretul unui bograci reușit este fierberea lentă la foc domol și adăugarea treptată a ingredientelor astfel încât ele să-și păstreze forma și textura și să nu ne trezim cu o chestie mămăligoasă, la final (cartofi sparți, carne dezintegrată).

Voi scrie cantitățile pentru 10 porții de bograci. Voi puteți adapta rețeta în funcție de numărul de persoane pentru care o preparați.