„Am intrat în lumea cuvintelor în anul 2002, cu romanul „DEALUL COMORII”. În prezent, este a cincea editare a acestui roman. Prefaţa mi-a fost scrisă de poeta Emilia Dabu; în acea vreme, talentata poetă era pentru mine o necunoscută, dar m-a îndemnat să public ceea ce am scris, iar încrederea pe care mi-a acordat-o în acel moment mi-a dat forţa şi dorinţa de a intra pe tărâmul cuvântului scris. În prezent, poeta Emilia Dabu este o prietenă dragă, pe care o preţuiesc, o stimez, căreia îi port respect nemărginit!”!
*****
„Citind această carte, acest strigăt de durere, veţi avea senzaţia că undeva, în Univers, există un prieten adevărat care a învins disperarea şi şi-a învins propriul destin, atât de nedrept, uneori. Şi acel prieten este acest roman atât de dureros, dar atât de adevărat. Este drama pe care o trăieşte fiecare dintre semenii noştri în spatele uşilor închise, acceptându-şi destinul ca pe o sentinţă a propriei existenţe. Această carte devine puterea unui spirit de a se întoarce spre sufletul său, oricât ar fi de rănit, regăsindu-şi originea divină. Important este să renaştem, să rămânem liberi, fără a fi crucificaţi, privind cu detaşare această confesiune care ar putea fi a fiecăruia dintre noi şi să fim atenţi la gândurile noastre, pentru că ele ar putea deveni într-o zi destinul nostru”. (Emilia Dabu, membră a Uniunii Scriitorilor din România).
*****
«Marea urla mai furioasă ca niciodată, aruncându-şi valurile negre de supărare spre ţărmul speriat de insistenţa şi urgia cu care fusese blagoslovit. La un moment dat, privirea femeii a fost atrasă de cea mai înaltă stâncă, ridicată semeţ în avangarda grupului de stânci care se opuneau voiniceşte dorinţei mării de a invada oraşul. O privea cum lua în piept uriaşele valuri de apă sărată care se năpusteau încontinuu, fără milă, asupra ei. I se părea că o aude gemând de durerea loviturilor ce nu mai conteneau. Din ce cauză era marea atât de nemiloasă cu stânca ieşită din rândul celorlalte, mai semeaţă şi mai îndrăzneaţă decât suratele ei? Tocmai pentru că îndrăznise să se creadă mai puternică şi mai curajoasă decât celelalte. De aceea primea acum atâtea lovituri nemiloase. Îndrăznise să se încreadă în forţele ei, să se creadă altfel decât celelalte stânci mai pricăjite şi mai tocite de timp şi de luptă. Deodată, femeia desluşi strigătul de durere al stâncii care continua să rămână nemişcată în bătaia valurilor. Dacă până în acea clipă era convinsă că semeţia stâncii o chema la ea şi o îmbia să se arunce în valuri, odată ce simţi cum mugetul ei de durere îi străbate trupul, se hotărî să renunţe la acest gând. Femeia începu să plângă în hohote şi să strige din toate puterile: „Dar copiii…, copiii cui mi-i las? Doamne, vino lângă mine şi ajută-mă! Învaţă-mă ce să fac! Iartă-mi gândul păcătos! Doamne, fă-mă de piatră, ca să pot îndura!“… Strigătul de durere al femeii, alăturat gemetelor surde ale ţărmului stâncos, răzbăteau prin zarea ploioasă şi întunecată, înfiorând-o de jalea care se abătuse asupra lor. Plânsul femeii era atât de sfâşietor, încât marea, ploaia şi vântul îşi domoliră un timp răzvrătirea, ascultând jalea ei, mirându-se parcă de strigătele necunoscutei care îşi deplângea viaţa transformată fără veste într-un veritabil coşmar. Strigătele aproape animalice ale femeii, preluate de valurile mării şi de vântul impresionat de atâta suferinţă, se pierdură în urletul general care plutea deasupra oraşului, tulburându-i liniştea». (…)
Dora Alina Romanescu, 04 mai 2024. (Exclusivitate Mangalia News).
Cine dorește să aibă în biblioteca sa această carte cu autograf, precum și celelalte romane din ediția de colecție a prozatoarei Dora Alina Romanescu, se poate adresa în privat autoarei, la telefonul 0742 223 759.
MN: Articolele cu și despre scriitoarea Dora Alina Romanescu, publicate cu mare drag pe Mangalia News sunt AICI și vă invităm să le (re)descoperiți.
Mangalia News, 04.05.2024.
