Umoriștii sunt primii și cei din urmă voluntari ai umanității, altfel spus, fraierii universali. Ei au ajutat omenirea să treacă râzând prin războaie, cataclisme și crize, fără să primească simbrie, pensii și tichete de masă.
Colegii din Clubul Umoriștilor Constănțeni mi-au încredințat mie misiunea de a purta negocierile cu guvernul și de a obține reparația istorică. Așa am ajuns la Palatul Victoria.
De la cabinetul premierului, am fost îndrumat, cu o recomandare călduroasă, la Ministerul Muncii. Acolo, un secretar de stat foarte binevoitor m-a condus la un director de direcție foarte ocupat, care m-a transmis unui șef de serviciu stresat, care m-a pasat unui șef de birou supărat, care s-a rățoit la mine și m-a dat pe mâna omului potrivit.
Cel ce deținea cheia chestiunii noastre milenare se afla de strajă în spatele unui munte de sictir și dosare. M-a ignorat preț de juma de secol și, după ce s-a plictisit să facă pe nesimțitul, mi-a azvârlit un:
– Ce dorești?
Mi-am luat avânt ca un Mercedes cu număr de România, furat de hoții din Bulgaria:
– Domnule, cerem să nu mai fim discriminați! Pretindem ca meseria de umorist să fie legalizată! Vrem să plătim taxe și impozite!
Amploiatul mi-a pus frână, cu acreală:
– Ești umorist? Adică, ce faci?
M-am apucat să-i povestesc despre Rabelais, Cervantes, Bulgakov, Caragiale și ceilalți. De pomană! Șireturile de la pantofi înțeleseseră mai bine decât el ce înseamnă să fii umorist. Așa că am riscat o comparație:
– Domnule, dacă sculptorul este cel ce eliberează forma din înlănțuirea pietrei, umoristul este eliberatorul râsului din sterilul dramatic.
Acritura a părut să se lumineze:
– Aaa…, ești miner?
– Nu, domnule, nu sunt miner. Cum să vă explic? Umoristul este singurul specialist din Univers care ar fi în stare să calculeze punctul de fierbere al unghiului drept și circumferința Cercului Militar.
– De ce nu spui că ești matematician?
Era clar că ipochimenul n-avea nici gust, nici miros pentru umorul cu rază lungă de acțiune. Exasperat, am recurs la o exemplificare:
– Domnule, eu sunt umorist. Meseria mea este să găsesc un motiv de râs, chiar și atunci când mi se scufundă corăbiile, flota…
În acea clipă, un resort interior l-a făcut să sară de pe scaun, să ia poziția de drepți și să mi se adreseze umil:
– Flota, ați spus? Scuzați-mă, domnule președinte Traian Băsescu, nu v-am recunoscut! Să trăiți bine!
Ion TIȚA-CĂLIN.
Fragment din volumul „Țara în care nu mai e nimic de furat” (2015).
Mangalia News, 07.04.2023.
