În ziua de 21 aprilie se sărbătorește ziua nașterii Romei, cea mai influentă aşezare din istoria şi civilizaţia europeană. Întrupată din miturile lui Eneas tracul, supravieţuitorul Troiei şi cel al gemenilor Romulus şi Remus, trufaşa cetate a antichităţii, centru şi inimă a imperiului cu acelaşi nume, Roma îşi poartă cu mândrie şi astăzi cele peste două milenii de istorie şi legende.
AB URBE CONDITA! Astfel a răsunat deasupra celor Şapte Coline, strigătul triumfător, în latină, care anunţa fondarea Romei în anul 753 î.e.n. Conform miturilor lumii antice, Roma a fost întemeiată şi ridicată la rang de capitală de către doi fraţi gemeni, cu atribute de semizei. Este vorba, evident, de Romulus şi Remus.
Tot conform legendelor, se pare că în decursul unei certe violente între cei doi, ceartă care avea ca obiect locul amplasării viitoarei aşezări, Romulus l-a ucis pe Remus, iar oraşul i-a preluat numele. Nu este singurul mit. Altă legendă ne povesteşte despre o femeie misterioasă pe nume Roma, care a navigat spre Peninsula Italică, alături de căpetenia tracă Eneas şi restul supravieţuitorilor căderii cetăţii Troiei.
Din punct de vedere strict istoric şi arheologic, se pare că zona pe care a fost ridicată Roma era locuită încă din secolul unsprezece înainte de Hristos, după cum confirmă urmele unor fortificaţii străvechi de sub Colina Palatină.
Aproape toţi istoricii antici romani, în frunte cu Livius şi Plutarh, susţineau că oraşul cetate a fost fondat în anul 753, pe data de 21 aprilie. Se pare că tot Romulus, fondatorul, este primul conducător care a instaurat tradiţia primilor regi romani. După Romulus, pe tronul cetăţii a mai domnit un număr de şase regi, până în anul 509 î.e.n., când locuitorii s-au răsculat contra ultimului rege, Tarquinius Superbuis şi au instaurat republica romană.
Din acel moment, în toată istoria veche a Romei, locuitorii acesteia, fie că erau plebei, patricieni, oameni liberi sau senatori, cu toţii s-au temut de preluarea puterii de către o singură persoană, fapt care ducea deseori la instalarea unui monarh cu apucături tiranice.
Vechii romani credeau cu străşnicie în cele două mituri distincte care explicau originea lor, cel al lui Romulus şi Remus, alături de cel al navigatorului fugar Eneas.
Bizar sau nu, ambele mituri fondatoare se referă la asasinate politice în scopul obţinerii puterii absolute. Căci dacă Romulus şi-a ucis fratele geamăn, iată că şi Eneas s-a văzut nevoit să-şi ucidă rivalul, pe Turnus, în luptă dreaptă. Sfârşitul sângeros al miturilor explică parţial rădăcinile sângeroase ale istoriei ulterioare a Romei, alături de perioadele deloc rare de războaie civile.
Mangalia News, 21.04.2021. (sursa: Radio România).
