Este de notorietate faptul că au fost găsite de–a lungul timpului bombe neexplodate din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, pe teritoriul României, precum și faptul siderant că au fost cazuri în care s–au găsit și destui imbecili care au dat cu toporul în ele, sau au încercat să le taie cu bomfaierul, ca să vadă ce se află în interior.
Buuum… și lista cu victimele din război s–a actualizat.
Dintre toate, două cazuri merită neapărat să vi le spun…, fiind de–a dreptul șocante.
Într–o zi, am fost sunat de șeful Poliției Fetești, maiorul Căpșună, care mi–a relatat un fapt incredibil, legat de un centru de colectare a fierului vechi, care funcționa chiar în mijlocul orașului.
Era perioada de început a goanei după fier vechi și căruțele cu coviltir veneau una după alta cu încărcături „speciale”… conducte de irigații, șine și macazuri de cale ferată, adevărate rețele de instalații electrice din cupru și aluminiu, cam tot ce se putea fura… până când, dintr–o dată, oferta a fost diversificată, pe listă apărând ce nici nu te–ai fi gândit vreodată.
Zece căruțe au adus în curtea unității de colectare vreo sută de bombe „semănate” pe câmpurile patriei în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Erau de calibre diferite-bombe de aviație, proiectile de artilerie – în condiții diferite, unele perfect conservate, unele foarte ruginite, ceea ce nu înseamnă nicidecum că nu puteau să explodeze oricând.
Circa 100 de bombe se vindeau ca fier vechi!?
„Întreprinzătorii” le găsiseră pe un câmp și, în loc să anunțe organele competente, le aduseseră în mijlocul Feteștiului, fiind foarte probabil că, dacă nu se acționa urgent împreună cu pirotehniștii forțelor armate, să fie mai întâi confiscate și apoi transportate într–un poligon pentru a fi distruse în condiții de siguranță, orașul Fetești s–ar fi bucurat de trista faimă a orașului Pompei – distrus de lava fierbinte a Vezuviului, dispărând de pe harta României…, la ani buni după încheierea războiului.
Totul s–a desfășurat cu înalt profesionalism și, mai ales, cu maximă discreție pentru a nu panica locuitori orașului și, prin „efectul de domino” întreaga populație a țării.
A fost o operațiune extrem de periculoasă, căci o singură bombă, dacă ar fi fost manevrată neglijent, putea să explodeze și, odată cu ea, declanșând o reacție în lanț, să fie detonate și celelalte.
Am participat efectiv la operațiunea desfășurată și cu sprijinul Ministerului Apărării Naționale, bineînțeles, filmând întreaga operațiune cu mare grijă.
O sută de bombe concentrate pe o suprafață cât un teren de fotbal putea să declanșeze o megadistrugere de s–ar fi auzit în toată lumea și chiar până în Cosmos. Iar craterul s–ar fi văzut de pe Lună!
Rușii și americanii ar fi sărit ca arși, luați prin surprindere că a început – fără știința și contribuția lor – al Treilea Război Mondial.
Asta așa, doar ca să facem și puțin haz de necaz.
A doua poveste, firește, se referă tot la bombe, numai că, de data aceasta nu mai vorbim de „relicve” uitate pe câmpuri pustii, ci de un dispozitiv exploziv special conceput și, aici este punctul culminant, plantat lângă Arcul de Triumf din București.
O bombă modernă care ar fi trebuit să producă teroare în București, fiind neîndoios că ar fi fost de departe cel mai mare atac terorist din Europa.
Cum arăta acest dispozitiv?
Pe o placă din lemn în formă de semicerc se aplicase un strat de 2 centimetri de C4 – o varietate comună a familiei explozive din plastic cunoscută sub denumirea de Compoziția C. – cu o textură similară cu argila, ce poate fi modelată în orice formă dorită si poate arde ca o lumânare. Nu explodează decât dacă intervine o undă de șoc provenită dintr–un detonator care poate fi declanșat în multe feluri, inclusiv cu o telecomandă.
Ei bine, această „plastilină” era la rândul ei acoperită cu șiruri de celofan, în care se aflau bile de rulment. Mii de bile de rulment!
O bombă pe cât de simplă în aparență, pe atât de îngrozitoare, dacă s–ar fi declanșat, și nu degeaba fusese amplasată la Arcul de Triumf, înaintea unui mare eveniment, când mii de oameni erau acolo.
Dacă bomba artizanală ar fi explodat, s–ar fi produs un carnagiu, cu sute de morți și răniți. Un asemenea atentat destabilizează o țară, creează o teroare de neimaginat. Din fericire, a fost depistată la timp de către politiști și pirotehniștii și–au făcut datoria și au dezamorsat–o.
Am fost la sediul Serviciului Pirotehnic și am filmat acea grozăvie.
Șeful Serviciului, colonelul Jurebie era tare fericit și pe bună dreptate, căci băieții lui fuseseră la datorie și lumea scăpase de un mare atentat terorist.
Deoarece planul ticăloșilor a eșuat și nu a avut loc explozia, evident, că nu s–a găsit nici o „voce” care să o revendice.
Totuși, ca să nu vă las în coadă de pește, lăsându–vă nedumeriți, nedoritor a face vreo speculație lipsită de acoperire, vă pot spune doar că în acea perioadă venise în țară Regele Mihai.
Am filmat și am dat știrea la TVR, încheind reportajul cu o întrebare: Pentru cine/cui anume îi era destinată această bombă?
Cercetările continuă… Nici după mai bine de 25 de ani de atunci nimeni nefiind capabil, sau, poate, doritor, a vă oferi un răspuns la acea întrebare.
Din păcate – și-mi pare rău – Nu știm… deocamdată!
(fragment roman de Lucian Ciuchiţă, în curs de apariţie).
MN: Lucian Ciuchiță este poet, romancier, dramaturg, eseist si scenarist român. S-a născut la 10.02.1969, în Râmnicu-Vâlcea, jud. Vâlcea; tatăl său, Apostol Ciuchiță, ofițer de carieră, iar mama, Lucia Ciuchiță (născută Scarlat), era educatoare. A fost elev al Scolii Generale Nr. 2 și a absolvit Liceul Energetic din Rm. Vâlcea, in 1987. Este absolvent al Facultății de Cibernetică din ASE Bucuresti (1988-1993). In 1999, obține doctoratul in Cibernetică și Statistică, la ASE Bucuresti.
A lucrat in Televiziunea Română, in perioada 1990-2002, ca reporter special, redactor și realizator de emisiuni. A inceput activitatea jurnalistică cu prima emisiune studențească „Gaudeamus”, imediat după revolutia din ’89, fiind unul dintre studenții revoluționari care au participat la evenimente. In iunie 1990 este angajat redactor la redacția de știri a TVR. După realizarea a două filme documentare, este primit in Uniunea Cineaștilor din România, iar în mai 1991, în Asociatia Dramaturgilor de Film.
A realizat peste 1000 de reportaje și sute de emisiuni, cele mai cunoscute fiind: „Lege și fărădelege”, „Transfocator”, „Actualități”, „Poliția in acțiune”, „Bună dimineața”, precum și rubrici în cadrul altor emisiuni de cultură și artă.
A fost profesor universitar și a predat Statistica și Modelare Economica la ASE, Universitatea Româno-Americană și Universitatea N.Titulescu. De asemenea, a predat Economie la Academia de Poliție. In momentul de față este cercetător stiințific asociat la Academia Română.
Ca scriitor, debutează in 1996, cu volumul de poezii „Oameni si țărmuri”, cu prefața de Marin Sorescu. Este discipolul maestrului Marin Sorescu, cu care a avut o frumoasă colaborare, in ultimii ani de viață ai regretatului scriitor. Au urmat alte două volume de poezii, „Căutătorul de zimbri” și „Florile binelui”, iar primul roman, „Comisarul Caron-Dispariția”, a fost publicat in 2005. In perioada 1997-2006 a publicat mai multe cărți economice și o analiză a fenomenului terorist contemporan.
A scris trei scenarii de film de lung metraj și a realizat trei filme documentare. Până in momentul de față, a publicat 30 de cărți, atât volume de poezie cât și romane, nuvele, eseuri. Cele douăsprezece romane se găsesc în toate librăriile din România și se bucură de aprecierea cititorilor.
Iată o listă cu acestea: Insula Purgatoriului (roman distopic); Copoiul din Cardiff (roman polițist-filozofic), Taifun in adancuri (thriller), Gemenii lui Bormann (roman istoric), Celeste-Planeta Purgatoriului (SF, fantasy), un volum de eseuri filozofice intitulat “Monada Ratiunii”, romanul pamflet “Deșertul fluturilor albi”, Submarinul teroriștilor (roman de spionaj) si romanul semi-autobiografic, “250 de kilometri si un secol de amintiri”, “Pasărea de Foc a tinereții” (roman), “Plutonul nătăfleților si alte povestiri”…, “Cercul Negru”.
In 25 iunie 2019, a fost lansat romanul “Cuțitele rosii”, la Muzeul Național al Literaturii Române. Romanul “L’ile du purgatoire”, lansat la Salon du Livre-Paris in data de 17 martie 2019, se bucură de recunoaștere internațională, fiind promovat in țările francofone. Romanul amintit a fost lansat și la Salon du Livre de Montreal 20-25 noiembrie, 2019… De fapt, o dublă lansare, doarece cel mai recent roman, „Ce caută povestea mea în filmul lor”, a fost lansat in data de 24 noiembrie 2019, la Târgul Gaudeamus.
Lucian Ciuchiță este cunoscut internațional și pentru procesul de plagiat pe care îl are cu 5 case de producție de la Hollywood, care au realizat filmul Escape Plan, cu Arnold Schwarzenegger și Sylvester Stallone in rolurile principale. Producatorii filmului au folosit scenariul lui Lucian Ciuchiță, dar au uitat să-l treacă pe generic și, desigur, să-i plătească drepturile cuvenite. Un proces inechitabil care durează de sase ani și acum se află pe rol la Curtea de Apel București.
MN: Poet, romancier, dramaturg, eseist si scenarist român redutabil, Lucian Ciuchiță este prezent și în paginile cotidianului online Mangalia News.
Mangalia News, 12.08.2020.
