MUZE ȘI ALTE PĂCATE, de Bianca Iordăchescu. Recenzie semnată de prof. Emil-Corneliu Ninu [VIDEO]

0
1448

farmec.ro
carturesti.ro%20

MUZE ȘI ALTE PĂCATE, de Bianca Iordăchescu.

Apărut în editura timișoreană „Gordian”, volumul de debut al Biancăi Iordăchescu, „Muze și alte păcate”, șochează cititorul nu numai prin tematica abordată, excesiv subiectivă, sentimentală, cochetând, peste marginile firii, cu EROSUL, ci și prin forma de expresie.

Absolventa de liceu de mai an îndrăznește, aparent fără bariere, să comunice și să se comunice trăind plenar experiența de neuitat, șocantă, a „jocului dragostei și al întâmplării”. Înclinăm să credem că beția zborului, cu sau fără aripi, spre înălțimile abisale (frumoasă imagine oximoronică), de mult așteptată este esența mesajului său, la granița dintre adolescență și „tinerețea fără bătrânețe” a studenției, în care noviciatul nu înseamnă neapărat ezitare, în fața miracolului cunoașterii infinitezimale.

Titlul, „Muze și alte păcate”, intrigă prin asocierea neobișnuită a două înțelesuri, unul referitor la plăcerile sugerate de cele nouă muze, fiice ale lui marelui Zeus și Mnemosynei, zeița cea atotștiutoare a memoriei. Numite și „pieride”, după locul lor de baștină din Tracia (sau, mai târziu, „camene”, în mitologia romană), ele îi distrau pe zeii din Olimp, cu dansurile și cântecele lor.

Le reamintim, în ordinea lor alfabetică: 1. Calliope (Καλλιόπη) – muza poeziei epice și a elocvenței, 2. Clio (Κλειώ) – muza istoriei, 3. Erato (Eρατώ) – muza elegiei și a poeziei erotice, 4. Euterpe (Ευτέρπη) – muza muzicii și a poeziei lirice, 5. Melpomene (Μελπομένη) – muza tragediei, 6. Polimnia (Πολυμνία) – muza retoricii și a imnurilor religioase, 7. Terpsihora (Τερψιχόρη) – muza dansului, 8. Thalia (Θάλεια, Θαλία) – muza comediei, 9. Urania (Ουρανία) – muza astronomiei.

Dacă facem referire la viața ascetică, caracterizată prin privațiuni și lipsă a plăcerilor, indiferent de natura lor, putem accepta că muzele pot fi simboluri ale „păcatelor”, întruchipând, de fapt, frumosul artistic și pe cel al adevărului. Dar, își exprimă totala sa nedumerire lectorul, care ar fi, de altfel, acele „alte păcate”?

Publicitate https://www.mangalianews.ro/

Și, atunci, ochii alunecă pe coperta emblematică, gândită și artizanată, cu gust, chiar de către autoare, din care se desprinde o siluetă venusiană, prinsă într-un halou punctat.

Poate cugetarea eminesciană „Nu e păcat / Ca să se lepede / Clipa cea repede / Ce ni s-a dat?”, din cunoscuta creație „Stelele-n cer”, să fie tâlcul acestei parabole lirice, în care piesele puzzle-ului prind să se așeze, spre finalul volumului, de la sine.

În acest sens, numele editurii, „Gordian”, sugerează, el însuși, actul tăierii nodului atâtor întrebări, răspunsurile putând fi savurate, în această lună a lui gustar, prin incizia săvârșită, cu atenție finețe, asupra volumului cu pricina, cele 76 de pagini ale cuvintelor și „necuvintelor” fiind broșate într-un act sacru al genezei editoriale.
Crâmpeie de versuri pot rămâne în memorie, vrând, nevrând.

Astfel, poezia care deschide volumul, „Trădătoare”, este o autodefinire lirică, din care motivul androginului răzbate cu putere, sentimentul culpabilității trimițând la păcatul originar al Evei:

„În zori de raze / Mă cuprind / Și doruri și / Pământuri, / Când inimile bat / Feroce, / În ritm de / Tropot dănțuit. / Și eu sunt tot / Eclipsa lunii / Și tu nu-mi ești / Nicicând iubit” / Să te sărut / Este trădare. / Înalta Curte / Îmi urmează / Pașii grei, / De plumb, / Sortiți / Valurilor dulci / De mare. / Tu nu ești om! / Tu ești titan! / M/absorbi / Cu gândurile tale. / Iar eu sunt tot / Un vis apaus, / Cu umeri grei / De trădătoare. / Vreau să te-ating / Să-mi simt/ Sorocul, / În vremuri dure, / Pe răcoare, / Dar tu întorci obrazul fin / Și gândul meu / Jilav dispare…

… Nu te mai vreau! / Te rog să pleci / Din cuibul meu / De inimă, / Căci tu ești nobil. / Eu nu sunt / Nicicând a ta regină! / Azi când te văd / Ultima oară / Absorb din tine toate: / Priviri și zboruri, / Dor de flori / Și buzele / Deșarte. / Și plec departe, / În zări obscure. / Să te mai văd / Nu pot, / Când știu că eu, , Nu sunt nicicând , / Ce vreau să fiu. Sunt hohot! / Și în abis de ceruri / Mă reîntorc apusă, / Cu sufletul de foc / Și mintea mea distrusă.”

Așadar, o poezie hiperintelectualizată, cu trimiteri la poeți consacrați, precum Lucian Blaga („Dați-mi un trup voi, munților!”) sau, prin finalul acceptării propriului destin, la motivul înfrângerii, din cunoscutul poem al lui Alexandru Philippide, „Izgonirea lui Prometeu”.

Alte poezii se constituie în adevărate ritualuri erotice, care amintesc atât de biblica scriere „Cântare a cântărilor”, de celebra poetă a ancichității grecești, Sapho, de scrierile inițiatice ale lui Ovidiu, „Ars amandi”, care i-au adus, după cum se știe, tomitanul exil, ori de minunatele pagini ale celor „1.001” de nopți”, comparație pentru care, poate, se cuvine a ne cere scuze, dacă buna noastră intenție este pusă sub semnul îndoielii.

„Ramona”, versuri care amintesc, întrucâtva de celebrele stihuiri argheziene („Rada”), din vol. „Flori de mucigai”, în care motivul dansului orfic (sinestezie străucită) domină imaginația cititorului, așa cum numai George Călinescu, în romanul său „Bietul oanide”, reușise tabloul de neuitat al unei balerine:

„Îmi place cum dansezi / Când cânt sfâșietoare recviemuri. / Cu pași lenți și ochii repezi, / Pe-acordurile mele tremuri. / Clepsidra șoldurilor tale / Se scurge-n versuri pe podea / Îmi spune pielea ta cea moale / Că sunt al tău și tu a mea.”

O piesă lirică, de luat în seamă, este cea intitulată „Toxic”, în care, sub forma unui dialog, replicilor insistente ale iubitului li se răspunde cu gândurile nepronunțate, deci, ale partenerei, pentru ca, implorarea „Sărută-mă!”, după respingerile, prin tăcere și neparticipare, să fie preluată de parteneră, în final:

„Arăți diferit.” / Sunt obosită. / „Nu mă mai iubești, nu-i așa?” / Nu mă mai regăsesc / în privirea ta. / „Te-ai schimbat.” / Asta sunt sub / măști de lut. / „Te uiți ciudat.” / Analizez cerul. / „Nu mă asculți.” / Pictez flori de vară / cu degetele. „Asta nu ești tu.” / Evoluez. / „Sărută-mă.” / Nu mă atinge.. / „De ce fugi?” / De mine. / „Lasă-mă să te mângâi.” / Nu mă atinge. / Nu acolo.. / Nu are nimeni dreptul / să mă atingă acolo. / E sufletul meu… …„Sărută-mă.” / Ești altfel. / „Unde pleci?” / Te uiți ciudat. / „Stai lângă mine.” / Nu mă asculți. / „Sărută-mă.” / Te-ai schimbat. / „Mi-a ajuns.” De ce fugi? / „De noi.” / Sărută-mă.”

Cele cinci poezii în limba engleză, restrâng numărul doritorilor de a pătrunde în tâlcul acestei scrieri, rămânând resemnarea de a te împăca cu gândul ghiduș al maximei italiene „Traduttore, traditore!”

O lectură promițătoare pare a fi întreg volumul, care, surprinzător, propune și odihna lecturării a trei proze promițătoare („Tablouri”, „Oglindă, ogjinjoară” și „Lecții de zbor”), confesive, în stilul Hortensiei Papadat-Bengescu, prin fluența discursului epic.

Volumul de debut al tinerei pasionate de magia cuvântului se recomandă, cu de la sine putere, a fi o lectură agreabilă, surprinzătoare cu totul și cu totul, prin ineditul ei.

Prof. Emil-Corneliu Ninu, 11 august 2020.

MN – La eveniment au participat: Bianca Iordăchescu, Adela Bănăseanu, Adrian Cioroianu, Daniela Nane, Emil-Corneliu Ninu, Emilian Gui, Luiza Cala, Marius Robert Dincă, Ramona Opriș, Ruxandra Georgescu, Ionel Rugea.


Mangalia News, 12.08.2020. (sursa VIDEO: Mangalia.TV).



piese-auto-mangalia.ro

farmec.ro


Leave a Reply