Cosmin Neidoni: Ne-am dezobișnuit să prețuim bucuriile simple și mirajul lor, crezând că totul ni se cuvine și că nu dăm socoteală pentru nimic, niciodată!
Este, dintr-o dată, atâta liniște in jur! Umanitatea pare că s-a oprit in loc. Celelalte ființe, păsările și animalele își văd nestingherit de viață! Pământul, respectând aceleași legi fizice, gravitează nestingherit in jurul soarelui.
Cu noi, oamenii, pare să fie ceva în neregulă! Am creat telefoane, case, mașini și tot felul de gadget-uri pe care le-am numit Smart ! Ne-am mutat conținutul informațional și toate selfiurile în Cloud, am creat entități inteligente de ordin superioar și roboti pe care i-am botezat, cu o îngâmfare nemaiîntâlnită, Sophia!
Eram pe punctul de a face un salt, cu maximă emfază, in post-umanitate, autodeclarându-ne, zei, dar dintr-o dată ceva foarte mic, de dimensiuni microscopice, imposibil de localizat, a deraiat mersul istoriei și, fără nicio sentință prealabilă, ne-a trimis pe toti in arest la domiciliu!
Acum, se pare, izolați fiind, avem timp, in sfârșit, să stăm de vorbă cu noi înșine, să ne ascultam propria interioritate, să ne reconfigurăm traseul interior! În toată această goană după senzaționalul tehnologic, am uitat că avem și suflet și că el nu se lasă strămutat pe niciun server virtual, în Cloud, că funcționează după alte legi: ale iubirii, compasiunii și iertării!
Ne-am dezobișnuit să prețuim bucuriile simple și mirajul lor, crezând că totul ni se cuvine și că nu dăm socoteală pentru nimic, niciodată!
Ei bine, se pare ca nu este așa! Înainte de a transmite lecții copiilor noștri, țintuiți acum case, avem de reînvățat, la rândul nostru, cum să ne purtam, fără infatuare: sa mulțumim pentru tot ce avem, să ne obișnuim că se poate trăi frumos, cu elegantă, în simplitate și că a avea totul la un click distanță nu înseamnă nimic neavându-ne sufletul, transparent și curat încât să îl putem ține în palme la vederea tuturor, fără teama de a ne infesta cu altceva decât cu anacronicul sentiment al iubirii și respectării aproapelui!
La un moment dat una din marile corporații medicale va găsi cu siguranță un antidot al virusului, însă până atunci, înainte de a face un hard resset, vom asimila o lecție simplă: că una dintre cele mai vitale abilități ale omului este capacitatea lui de a spera, de a găsi, intr-o mare de deznadejede, un licăr de lumină! Curajul de a arunca, din mijlocul furtunii, o ancoră pe un țărm abia întrezărit, asta ni se cere să desprindem ca mijloc de supraviețuire morală!
A, să nu uit, fiind atât de multă liniște, mi-am pus urechea la marginea unui lăstar care începuse să înflorească și am auzit ceva neînțeles până acum: că natura nu face niciun efort să fie altceva decât este și că e gata oricând să ne bucure inima, fără a cere nimic în schimb, doar grija minimală și respectul pentru tot ce ființează in același văz-duh și sub același Soare!
Să nu ne pierdem umanitatea!
Cosmin Neidoni, aprilie 2020, Timișoara.
Mangalia News, 28.04.2020.
