Cangurii șchiopi și priveghetoarea ciocușă în izolare/ Un interviu cu umoristul clujean Cornel Udrea (I)
Cornel Udrea este un scriitor, umorist, dramaturg și om de radio clujean. Dar în special umorist. Cine n-a râs cu sughițuri mărunte citind capodopera ”Obiceiuri de nuntă la cangurii șchiopi”? Cine nu s-a dat cu capul de ”Marele zid chinezesc german” citind ”Privighetoarea ciocușă”? ”La umbra batozei natale”, Cornel Udrea scria. Și scria bine. Să-i dea Dumnezeu sănătate, că încă nu s-a oprit din scris. Între două felii de parizer, a avut amabilitatea să ne răspundă la câteva întrebări și astfel a rezultat un material pentru două episoade…
Trăim vremuri complicate, avem nevoie de preoţi, psihologi, doctori, etc. Ce să mai caute un umorist în lumea asta?
Vai de mine! Mai ales acum este nevoie de scriitorii de umor, de cei care și-au făcut din zâmbet o meserie, având vocația aceasta, s-o numim a facerii de bine, în sensul adevărat al cuvântului. Pentru mine, întotdeauna și în toată viața, bucuria cea mai importantă a fost aceea de a vedea oamenii venind spre mine cu un zâmbet pe buze știind că urmează un banc, urmează o glumă, urmează ceva care înseninează cerul sufletului.
Este nevoie de noi, acum mai mult ca oricând, și am câțiva colegi de breaslă excepționali, care foarte mulți hărnicesc și postează pe facebook pentru pentru că acolo este locul, spun eu – cel mai prielnic, piața mare de vești a țării și nu numai, sunt oameni care vin și aduc această bunăstare sufletească și optimism. Este nevoie, mai ales acum, este uriașă nevoie. Facebookul este plin de alarmiști, este plin de oameni întunecați, masochiști, care pur și simplu se bucură la vederea suferinței, a omului speriat, mai ales a celui în vârstă, a celui singur și vulnerabil, ba mai mult, există deja voci dintre tinerii noștri iacobini care ne pun pe noi la punct și ne arată cu un deget acuzator că am stat destul pe-aici și ar fi bine să mai rărim, cum se zice, să o luăm din loc pentru a rămâne mai multă mâncare populației.
Cam de aici începe ideea, noi, cei în vârstă suntem cei care luăm de la gura cuiva. Este o abstracție în sine, ceea ce ne jignește și ne îndurerează. Tot acești tineri erau cei care spuneau, (născuți după 1990, dar și cei dinainte), spuneau că toți născuți înainte de revoluție, habar n-au ce-i aia revoluție, nici noi nu știm ce s-a întâmplat acolo în Decembrie 1989, atunci, ei bine, spun că toți cei născuți înainte de 1989 au fost comuniști, inclusiv părinții lor. Ei bine, dacă noi am fost comuniști, noi le-am pus sub fund ceea ce au ei astăzi și exploatează astăzi, câteodată absolut iresponsabil.
Da, este nevoie de umoriști, este nevoie de oameni de spirit, pentru că umorul nu poate fi făcut de oricine, umorul aparține –spun eu- oamenilor cu foarte multă inteligență vie, cu un spirit ludic deosebit. Aș vrea să-i văd pe cei care se uită la noi și ne confundă cu saltimbancii, ne confundă cu cei care fac tot felul de giumbușlucuri verbale, de-a dragul de-a fi în linia întâi, să-i văd pe aceia răspunzând unui test. Le dau 50 de cuvinte pe care să le facă să zâmbească.
Ei bine, ne întâlnim după o zi sau după un secol să vedem dacă au reușit. Vremurile nu sunt complicate, vremurile sunt ostile, dar le complicăm noi, îngrozitor de mult. În ceea ce privește umorul politicienilor, cei care ne concurează serios pentru că au acces la sticlă, la televiziuni, ei bine, umorul Acela va rămâne în câteva antologii, niște volume absolut serioase.
În ultimii 30 de ani, politicienii noștri au spus atâtea prostii, atâtea tâmpenii, au jignit atât de mult limba română, încât merită să rămână în această istorie vie a prostiei românești. A scris Rath-Vegh Istvan, un scriitor maghiar, a avut o carte despre istoria prostiei omenești. Ei bine, noi putem completa cu încă un volum foarte consistent cu prostia de aici, de la noi, cea a politicienilor, care din păcate au decizia în mână, care din păcate au emis și legi aberante, cum este de exemplu această propunere care pur și simplu m-a lăsat mască, să folosesc un termen la ordinea zilei, cea cu pedepsele ușoare, să fie executate la domiciliu, un fel de carantină legislativ-juridică, un fel de na-na la fundic, pentru băieții care au fost răi. Ce privilegiu, să locuiești într-un bloc cu trei scări cu câte 20 de apartamente, ce ai la dispoziție acolo, trufandale, oameni bătrâni de speriat, mai încercat la o ușă, mai ceva, nu se vor plictisi acei oameni. Ei bine, această manifestare, s-o numesc eu oficială, juridică, face parte din istoria prostiei omenești și această doamnă căreia nu-i pronunț numele, a făcut rău partidului mai mult decât trei sferturi din opoziție.
Aţi fost toată viaţa un comunicator, fie ca scriitor, fie ca om de radio. Văd că v-aţi acomodat rapid şi cu Facebook-ul. E acesta o şansă pentru scriitori?
Continuarea, pe cluj24.ro
MN: Scrierile caricatural-acide ale umoristului clujean Cornel Udrea, publicate de Mangalia News, pot fi re/văzute AICI.
