A plecat, să fie mai aproape de cel pe care L-a iubit și slujit o viață cu un devotament nemăsurat. Dumnezeu își deschide astăzi brațele să o primească pe maica Semfora Gafton, cea care a visat și a avut tăria să ridice la Techirghiol cea mai impunătoare biserică a Dobrogei. Să-i fie drumul lin!
Am scris uneori despre această femeie puternică, dominată de iubire, de vrere, de o lumină și înțelepciune cum rareori întâlnești. Din multele mărturii ale Măicuței, presărate prin cărțile noastre, acum, la despărțire, reproduc câteva:
”Spun tuturor că asta a fost chemarea mea. Aşa cum spun că biserica noastră ortodoxă este cea adevărată, iar poarta de intrare a creştinismului în această parte a lumii este Dobrogea. Dacă nu am vorbi noi nu-i nimic, sunt pietrele, sunt urmele arheologice care vorbesc pentru noi…“.
„M-am născut în Isaccea, la 21 august 1922, am copilărit până la 18 ani în sudul Basarabiei, la Reni, iar din 1940 am stat, doi ani, la Tulcea, cu familia. Am venit la Techirghiol, la 13 februarie 1968… Sunt, iată, legată cu toate firele de această Dobroge, leagăn al creştinismului lumii. Mă duceam des la Saon, aproape de Niculiţel, de asemenea la «Cocoş», prima mănăstire pe care am cunoscut-o. Am privit viaţa aşa cum a fost ea. Nu am cerut mai mult. Poate mi-ar fi plăcut să pictez, apoi – după ce-am terminat teologia, am visat să studiez filologia, să pot traduce din Sfinţii Părinţi. Nu a mai fost timp…”
Prea Fericitul Teoctist, în prefața primei noastre monografii a Techirghiolului, scria: ”Altar de rugăciune şi slujire a celor suferinzi şi oază de sănătate şi linişte trupească şi sufletească, mănunchiul de maici şi surori, călăuzite duhovniceşte de mai bine de două decenii şi jumătate de Prea Cuvioasa Stareţă Semfora, Mânăstirea din Techirghiol, unică în creştinism, radiază necontenit puterea vindecătoare a Mântuitorului Hristos. Desăvârşind acest principiu evanghelic, vrednica şi curajoasa stareţă Semfora a folosit bunăvoinţa directorului Sanatoriului, dr. Vlad Moraru şi a amenajat la parterul clădirii din dreapta, de la intrare, o adevărată bază de tratament balnear. Dacă adăugăm acestora că alături de incinta mânăstirii, pe aleea Sf. Pantelimon, se află şi vila arhierească, zidită de acelaşi sfânt patriarh Justinian, pentru găzduirea membrilor Sfântului Sinod, veniţi la tratament, ne dăm seama de opera şi activitatea misionară şi samariteană înfăptuită de acest Părinte al Bisericii Ortodoxe Române în deceniile de dictatură totalitară comunistă şi atee.
Aşadar, prin armonie duhovnicească, arhitectonică şi artistică, Mânăstirea „Sf. Maria“ din Techirghiol poate fi numită „perla litoralului“ şi la propriu, şi la figurat. Principiul patristic „ora et labor“, experimentat în Ortodoxie din primele secole de viaţă monahală şi trudă, aici, constituie „pâinea cea spre fiinţă“ a sufletului şi a trupului. Aici se tălmăceşte clipă de clipă că Ortodoxia nu este teorie sau însingurare, nici fugă de lume şi cu atât mai mult dispreţuire a vieţii, ci întrupare permanentă a iubirii şi a dăruirii de sine până la jertfă, spre a-L sluji, astfel, pe Dumnezeu, aducând lumea şi oamenii în comunitatea treimică”.
Aurelia Lăpușan, 3 martie 2020.
MN: Dumnezeu s-o odihnească în pace și lumină veșnică, pe Maica Stareță Semfora.
Mangalia News, 03.03.2020.
