Cumpăna dintre ani – de Lucian Ciuchiță.
Se spune, periodic, la fiecare apropiere de sfârşit de an, că ne aflăm la „cumpăna dintre ani”, un moment cu o anumită rezonanţă interioară.
Suntem invitaţi, somaţi, la o reflecţie personală, să facem un mic bilanţ al celor petrecute timp de un an, să le aşezăm pe sortimente şi să le expunem imaginar pe un ecran cinematografic.
În stânga le punem pe cele rele, iar în dreapta le vizualizam pe cele bune.
Facem o paralelă şi vedem care sunt mai multe, care au o anumită greutate emoţionala, or care nu trebuiau să existe.
Este un alt mod, poate mai sugestiv şi cu un uşor iz meditativ de a–ţi face propria cântărire a faptelor adunate timp de un an, de aflare dacă anul ce s–a scurs te–a dus mai aproape de El, sau de Ucigă–l toaca.
Mă uit la mesajele care abundă cu această ocazie, toate se referă la speranţe şi vremuri mai bune, la iertarea greşelilor şi să fim mai buni (numai de sărbători?!), la împlinirea sufletului pe loc şi în acelaşi timp!
Este întru totul asemănător cu cei care se duc la biserică pentru iertarea păcatelor şi, după ce pleacă de acolo, cu sufletul curăţat de iertarea Lui, se apucă iar de aceleaşi ticăloşii că, deh, mai vine un an, iar li se iartă păcatele şi iar… şi iar.
Mă gândesc la un alt exemplu de conştientizare a momentului de echilibru în balanţa vieţii. Să ne imaginam o cumpănă pentru joaca copiilor, cum sunt cele din parcuri. Principiul este simplu, cel care este mai greu îl ridică pe cel mai uşor, pentru ca mai apoi, prin forţa picioarelor, să se propulseze pe sine.
Ei bine, trăirile de peste an, practic viaţa, au acelaşi principiu de funcţionare, diferenţiindu–se doar prin acţiunea personală, în condiţiile în care tu faci parte din sistemul antagonic (Bine–Rău) şi tu însuţi eşti propria greutate folosită în echilibrare. Latura predestinată este şi ea luată în calcul, dar funcţionează doar ca o idee care te motivează să înţelegi că ajutorul vine numai – şi numai – de la tine.
Ne aşteaptă un an nou plin de provocări? Să ne bucurăm de viaţă şi s–o preţuim la adevărata ei valoare!
Lucian Ciuchiță, București, decembrie 2019.
LUCIAN CIUCHIȚĂ – Scurtă prezentare
Scriitorul Lucian Ciuchiță a debutat în 1996, cu volumul de versuri “Oameni si Țărmuri”, cu prefața scrisă de Marin Sorescu. Au urmat alte doua volume: “Căutătorul de Zimbri” (1999) și “Florile Binelui” (2012). In anul 2005, a publicat primul roman – “Disparitia”, un policier cu trimiteri filozofice. In perioada 1997-2006, a publicat mai multe carti economice si o analiza a fenomenului terorist contemporan. A scris trei scenarii de film de lung metraj si a realizat trei filme documentare. Este membru al Uniunii Cineaștilor din România, din anul 1991 și face parte din Asociatia Dramaturgilor de Film.
In ultimii ani a scris si publicat alte zece romane: Insula Purgatoriului (roman distopic);
Copoiul din Cardiff (roman politist-filozofic), Taifun in adancuri (thriller), Gemenii lui Bormann (roman istoric), Celeste – Planeta Purgatoriului (SF, fantasy), un volum de eseuri filozofice intitulat “Monada Ratiunii“, romanul pamflet “Deșertul fluturilor albi”, apoi ”Submarinul teroristilor” (roman de spionaj) si romanul semi-autobiografic, “250 de kilometri si un secol de amintiri“, “Pasărea de Foc a tinereții” (roman), “Plutonul natafletilor” și alte povestiri…
Romanul său, “Cuțitele roșii“, s-a lansat la Muzeul Literaturii Române, în acest an. Romanul “L’ile du purgatoire”, a fost lansat la Salon du Livre-Paris, pe 17 martie a.c și se bucură de recunoastere internationala, fiind promovat in tarile francofone. Romanul amintit a fost prezent si la Salon du Livre de Montreal, din 20-25 noiembrie…
La Editura ”Ecou Transilvan” a apărut cel mai recent volum al său, lansat la Târgul de Carte Gaudeamus din noiembrie 2019: Ce caută povestea mea în filmul lor?
„Ce caută povestea mea în filmul lor?” este o „poveste” cu un Făt-Frumos și o Ileana Cosânzeana, luptând, umăr la umăr, cu un Balaur cu multe capete. Autorul s-a simțit obligat moralmente să scrie această carte pentru ca și omul obișnuit să afle ce se întâmplă în spatele unor filme de succes…, adevărat fiind că există o puzderie de pseudo-creatori care își însușesc fără pic de rușine munca altora, împăunându-se mai apoi ca fiindu-le propria lor creație. Cum, de prea multe ori pe „covorul roșu” se afișează cei care nu au nici un fel de merit…, în timp ce adevărații creatori rămân anonimi, era și timpul să tragă cineva cuvenitul semnal de alarmă. „Povestea”, care încă nu a ajuns la final, indiferent de deznodământ („Pe scut sau sub scut”), poate fi privită și ca o minunată narațiune despre un El și o Ea, un cuplu care a nu s-a dat înapoi să lupte – reușind chiar să învingă – un sistem murdar, dragostea fiind cea care le-a insuflat forța necesară ca să răzbească în acest război inegal, irațional… o poveste unică despre o luptă crâncenă pentru aflarea adevărului!
Vă mai recomandăm:
MN: Articolele apărute sub semnătura scriitorului Lucian Ciuchiță, redactor-colaborator al cotidianului online Mangalia News, pot fi vizionate AICI.
Mangalia News, Joi, 26.12.2019.
